Editorial Părinții pierd lupta pentru copiii lor
Locuiesc în aceeași casă, dar au devenit niște străini. Și nu e vorba despre soți, aflați eventual în vreo situație conflictuală. E vorba despre părinții detașați de propriii copii, preferând telefonul sau alte remedii tehnologice, în locul comunicării cu fiii sau fiicele lor. Liniștea din casă e apăsătoare, fiind spulberată deseori de sunete bizare sau de expresii cu nervi, aruncate din cauza celor descoperite în telefoane. Aceeași atmosferă zi și noapte.
E noapte profundă. Timp de povești sau de cântece de leagăn, dar în foarte multe case toate acestea au fost substituite de „miracolul” amețitor al ecranelor. Copiii, mai ales cei născuți în era telefoniei mobile, nu înțeleg de obicei că în case poate fi și altfel, că, pe undeva, în alte familii, există și altfel de preocupări. Ei nici nu-și imaginează că sunt și case în care se aud vocile copiilor, vocile bunicilor și ale părinților. Uneori se aud melodii duioase, alteori – povești, sau toți preferă jocuri de inteligență. Aceștia sunt niște copii triști, copii în viața cărora s-a surpat o prăpastie, separându-i de părinți, de bunei, de frați și surori. Acești copii nu mai au prieteni și, se pare, nu mai au nevoie de nimeni și de nimic, decât de telefoane. Cine să le vină în ajutor, dacă, de cealaltă parte a prăpastiei, părinții au ales aceleași ocupații?
Tot ce spun aici nu e o noutate. E deja bine știut că cei mai mulți dintre părinții de astăzi au pierdut lupta pentru propriii lor copii. Au lăsat mâinile în jos, au recunoscut că sunt incapabili să mai schimbe ceva.
Urmând exemplul mai multor state, îngrijorate de impactul pe care îl au telefoanele mobile asupra formării generațiilor viitoare, Ministerul Educației și al Cercetării (MEC) de la Chișinău a decis ca, imediat după vacanța de iarnă a elevilor, să fie interzisă utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor, acestea fiind depozitate în boxe speciale. Potrivit MEC, în consecință, ar putea spori gradul de siguranță în mediul școlar, s-ar îmbunătăți atenția și concentrarea elevilor asupra temelor și s-ar reduce fenomenul de hărțuire cibernetică, răspândit în școli.
Ce poate schimba o astfel de decizie a MEC, dacă în afara clasei telefoanele vor rămâne cele mai apropiate „ființe” pentru copii? Nimic sau aproape nimic, pentru că singura preocupare a copiilor lipsiți astăzi de telefoane pe parcursul orelor, este cum să mai obțină un telefon, pe care l-ar utiliza, totuși, în continuare la ore.
Am încercat să înțelegem ce s-a întâmplat în viața copiilor după introducerea restricțiilor privind utilizarea telefoanelor mobile în școli. Unii profesori cred că elevii au devenit mai atenți (sau mai absenți?), că se concentrează mai bine asupra temelor, dar nimeni nu poate estima sau demonstra aceste „succese”. Se pare însă că, în realitate, copiii au devenit și mai obsedați de telefoane, atât de obsedați, încât își uită ghiozdanele prin transport, atunci când, după ore, intră în posesia telefoanelor și pleacă de la școală spre casă. Situația este atât de critică, încât conductorii din troleibuze au început să anunțe repetat pasagerii să nu-și uite ghiozdanele în transport, iar dacă, totuși, se întâmplă să iasă doar cu telefonul în mâini, fără genți, să știe că le pot recupera la dispeceratele Regiei Transport Electric.
Decizia MEC de a interzice utilizarea telefoanelor la ore este doar o picătură în mare, în condițiile în care foarte mulți copii de la noi suferă deja de dependență față de telefoane. Ei nu pot mânca fără telefon, nu pot dormi fără telefon, nu se pot plimba fără telefon, nu pot citi, decât, uneori, din telefon, nu pot comunica nici în familie, dar mite în afara familiei…
Dependențele, însă, fie că sunt de alcool, de droguri sau de telefoane, nu dispar, dacă nu sunt tratate, iar fără implicarea familiei, nici chiar toate ministerele din R. Moldova nu i-ar putea vindeca pe copii de dependența față de telefonia mobilă. Pentru asta, mai întâi părinții ar trebui să cunoască riscurile adevărate ale acestei dependențe. Specialiștii se referă în acest context la deteriorarea sănătății mintale, la deformarea psihologică și chiar psihică, survenite în urma modificării formei creierului, renunțarea la sport, la mișcare, însușirea unor cunoștințe false sau chiar periculoase, inoculate prin intermediul unor canale online, accesibile prin intermediul telefoanelor. Alteori, copii dependenți de telefoane devin extrem de ușor subiecte de amenințare și șantaj din partea unor grupări criminale.
Dar, toate aceste riscuri pot părea minore pe lângă marele risc al detașării copiilor de părinții lor. Sunt despărțiri ireversibile deseori, în urma cărora copiii rătăcesc prin viață cuprinși de tristețea singurătății pe care nici chiar ei nu o mai pot înțelege.
