Editorial Nu va fi 2024 un an simplu. Pentru nimeni
S-au dus Sărbătorile. În două-trei zile, răzbătând troienele, se mai rânduiesc o dată „pe la uși, pe la ferești” și ultimele cete de urători, după care punem costumațiile „în cui” până la o nouă răscruce de ani. Anii vin și se duc. La fel ca și oamenii. E aceeași regulă în toate, una pentru toți, cu singura excepție poate că unii pleacă, lăsând după ei niște „urme”, alții – nimic în afară de probleme. Asta e viața.
2023, de care ne despărțeam la cumpăna dintre ani, puțin probabil să fie anul după care ar trebui să tânjim. Ne-a bucurat mai puțin decât ne-am așteptat. Deși s-a încheiat cu o „veste bună”, a fost „un an greu” – recunoaște însăși președinta Maia Sandu. 2023, așa cum a venit cu probleme, așa și ne-a lăsat. Dar nici 2024, intrat proaspăt „în mandat”, nu e dispus să dea vreun semn că va fi mai generos decât 2023 și că ne va lăsa, la despărțire, mai împăcați și mai împliniți în așteptările noastre.
Dacă facem excepție de decizia Consiliului European (14 decembrie 2023) privind inițierea negocierilor de aderare a R. Moldova la UE, trebuie să recunoaștem că intrăm într-un an mult prea dificil, cu o claie de probleme și restanțe la dezvoltare, cu un buget adunat din taxe și impozite (cu un deficit de circa 16 miliarde de lei), suplinit din credite și granturi, cu o economie care așa și nu poate fi scoasă din moarte clinică, cu o agricultură cerșindă și un sistem de învățământ subfinanțat, cu salarii și pensii incapabile să facă față prețurilor – și nu doar la resursele energetice, dar la toate mărfurile și serviciile, cu scumpiri pentru care nu mai există niciun fel de explicații. R. Moldova a ajuns ostatica inflației, scumpirilor și sărăciei, recunoaște ministrul Muncii și Protecției Sociale, Alexei Buzu. Potrivit lui, sistemul de asistență socială pe care-l avem este ineficient în lupta împotriva sărăciei. În prezent, „sărăcia afectează un sfert din populația R. Moldova. În sate, 40% din copii trăiesc în sărăcie”, spune Buzu. Și lucrurile (o arată și bugetul) se vor complica, oricât de entuziast ar fi îndemnul președintei Maia Sandu de a trăi acest an cât mai conștienți de problemele pe care le avem de rezolvat și cât mai plini de speranță.
Socialul nu e singura problemă gravă pentru R. Moldova pe agenda anului 2024, dar e una care contează substanțial în condițiile unui an electoral în care scena politică moldovenească devine tot mai bântuită de grupări politico-criminale întreținute logistic și financiar din exterior și care pretind puterea în R. Moldova în loc să-și ocupe locul în pușcării.
Alte restanțe, pe aceeași listă cu socialul? Economia, evident, justiția și aplicarea legii, combaterea corupției și a criminalității organizate, lupta cu infracțiunile economice, spălarea banilor, condamnările în dosarele de mare corupție și cele de îmbogățire ilicită… Descinderi cu mascați s-au făcut mai multe, și percheziții, și arestări, și cercetări – condamnări niciuna. Acceptarea R. Moldova pe lista țărilor candidate la UE (23 iunie 2022) și avansurile făcute de Bruxelles Chișinăului pe contul războiului din Ucraina au mai atenuat cumva situația, dar nu mai mult decât atât. Și problema nu e că lucrurile nu s-ar mișca, dar că se mișcă prea încet. De mai bine de doi ani de la suspendarea din funcție a lui Alexandr Stoianoglo nu avem Procuror General. Și asta în condițiile în care R. Moldova este, de vie, mâncată de corupție și abordată în toate forurile europene ca restantă la combaterea corupției și altor rele care periclitează înfăptuirea justiției. Și exemplul cu Procurorul General nu e singurul în acest sens. De câți ani mai e nevoie ca în R. Moldova să poată fi identificată candidatura unui Procuror General, că am intrat deja în negocieri pentru aderare la UE și tot cu lecțiile neterminate ori făcute pe jumătate. Nu de alta, dar dacă la toate câte le are de reușit guvernul în 2024 mai plusăm și restanțele de până în 2024, ce ne facem cu sarcinile pentru acest an, că volumele se dublează ori se triplează. Intrăm iar în datorii? Puține șanse. Există câteva situații care nu pot fi amânate pentru anul viitor. E vorba de alegerile prezidențiale din toamnă, referendumul pro-UE (dacă va fi posibil), negocierile de aderare la UE, retragerea R. Moldova din cadrul CSI. Plus războiul Rusiei în Ucraina de care nu putem să nu ținem cont. Sunt chestii principiale.
Nu va fi 2024 un an simplu. Nici pentru cei de „sus”, nici pentru cei „de jos”. În primul rând, pentru că ziceam, vom avea alegeri prezidențiale în care „dreapta” de pe „dreapta” încă nu s-a înțeles cu „dreapta” de pe „stânga” ce interese pun mai presus. Să nu ajungem să vrea să se înțeleagă și să fie prea târziu, pentru că dacă pierdem de data asta „stângii” (Rusiei) alegerile, pierdem tot: și negocierile de aderare la UE, și referendumul pro-UE, și retragerea din CSI, plus toate garanțiile de securitate de până acuma. Doi: nu va fi un an simplu și pentru că vom avea și în 2024 de suportat vecinătatea și vulnerabilitățile războiului din Ucraina, căruia Kremlinul nu are de gând să-i pună capăt. În mesajul său de Revelion, Putin a amenințat că planurile de război ale Rusiei „merg din ce în ce mai bine… industria noastră ia avânt, am început să producem de câteva ori mai mult (armament, n.r.)”. Putin a surprins din nou cu declarația că „Ucraina nu are viitor”. Amenințarea poate fi valabilă și pentru R. Moldova, consideră fostul șef al Agenției americane de informații, David Petraeus. Dacă Vladimir Putin își îndeplinește obiectivele în Ucraina, atunci Rusia „va ținti” R. Moldova sau unul dintre statele baltice, spune fostul director CIA. Declarația vine în contextul în care Congresul SUA a blocat finanțările pentru Ucraina.
Ce înseamnă alegeri prezidențiale în condițiile în care Rusia poartă la hotar cu noi un război de agresiune, iar pe interior – gestionează o suită întreagă de trupe politico-criminale angajate în preluarea puterii la Chișinău? O mică lovitură de stat. Prima, pentru că va urma și a doua – parlamentarele din 2025. Dar mai întâi să trecem de prima.
