EDITORIAL Guvernul de (în) criză
Republica Moldova e în una dintre cele mai mari crize din istoria sa, iar războiul rusesc din Ucraina complică lucrurile în fiecare zi și iarna care vine nu prevestește nimic simplu. Pentru așa o situație avem nevoie de un guvern extrem de bun, să fie cel mai bun pe care l-a avut Moldova vreodată. Avem nevoie de un guvern care știe să asigure securitatea fără armată, căldură și lumină fără agenți termici, pensii și salarii decente cu un buget auster. Cam acestea sunt așteptările.
Este posibil așa un guvern? Avem în Moldova oameni care au avut experiențe similare și știu cum să facă față unui război, unei crize energetice de proporții, unei sărăcii aprofundate de primele două? Nu prea. Da. Moldova a avut un război în 1992 și a avut un Guvern pe durata războiului, care a fost schimbat la câteva luni. Să ne amintim cum a fost și pe cine a fost schimbat.
Primul Guvern de după declararea independenței a fost condus de Valeriu Muravschi. Acest Guvern a fost în oficiu la declararea independenței în august 1991 și a condus statul până în iulie 1992. Tocmai se terminase războiul rusesc din regiunea transnistreană și Valeriu Muravschi, un premier despre care nu au existat semnale de corupție, a fost înlocuit cu Andrei Sangheli, unul dintre cei mai înflăcărați servitori ai Moscovei, un opozant obtuz al României, al democrației europene și un nomenclaturist îmbogățit care umbla în costume și pantofi albi și făcea afaceri cu Rusia.
De atunci, dependența de gazele rusești, pentru totdeauna, a devenit o politică de stat, la fel și dependența de piața rusă pentru fructele, legumele și vinurile moldovenești, iar fraza lui „România nu ne-a dat niciun karandaș” (creion – în rusă) i-a rămas deviză pentru tot restul activității acestuia în clădirea Guvernului.
Lecțiile trecutului nu trebuie uitate, dar nu putem aduce azi la guvernare oameni cu experiență de muncă în guvernul de război, nu doar pentru că Valeriu Muravschi e singurul fost premier al Moldovei (din cei 165 pe care i-am avut) care a decedat, ci pentru că totul s-a schimbat și acum avem alte condiții și alte obiective.
Am așteptat cu toții, duminică seara, niște mesaje de la Guvern, de la Parlament și de la Președinție. Eu nu m-am deranjat că întrunirea a avut loc noaptea, pentru că ea a avut loc seara. Nici nu m-am deranjat că ea a avut loc duminică, pentru că duminică seara, în acest stat, lucrează o mulțime de lucrători medicali, șoferi de transport public, pompieri, jurnaliști, etc. Noi toți, în 2022, trebuie să lucrăm supra program, ca să putem ieși cu bine din aceste crize, desigur că și guvernarea.
Deci, dacă s-au adunat guvernanții să discute starea națiunii duminică seara, a fost bine. Ceea ce a lipsit a fost comunicarea. A trebuit să tragem cu cârligul din 1-2 deputați mai deschiși, ca să aflăm ce a fost. În rest, a dominat comunicarea pe chaturi. Telegramul a fost alimentat iar cu sute de mesaje. Propun să ieșim cu toții din Telegram și să vorbim deschis.
Scandalul cu publicarea comunicării unor miniștri și reprezentanți ai instituțiilor publice și private nu arată bine deloc. Problema cea mai mare a celor care au făcut publice aceste date nu este faptul că au publicat informația (deși au expus și acte de identitate, ceea ce nu era tocmai necesar), ci e faptul că mesajele arată trunchiate și nu pot fi crezute în totalitate, înainte de a fi verificate minuțios. Dar chiar și așa, guvernarea are câteva noi probleme, relevate de aceste scurgeri.
Problema 1. Care este starea securității digitale a autorităților statului? Nu este suficient să se declare că e ceva fabricat, s-ar putea să se demonstreze că nu totul e fabricat sau, poate, nimic nu e fabricat. Breșa de securitate digitală are un responsabil și un set de măsuri pe care autoritățile nu le-au explicat.
Problema 2. Dacă informația scursă este adevărată, există riscuri de coruptibilitate în unele cazuri și Guvernarea trebuie să demonstreze că discută aceste probleme și că are o soluție. Totodată, chaturile scurse arată probleme de cunoaștere a legislației, a drepturilor omului. Mă tem că, pentru unii, e nevoie de școlarizare.
Problema 3. Cu cât mai repede vor fi elucidate aceste probleme și enunțați vinovații și soluțiile, cu atât mai bine. Iar comunicarea, am mai zis, e destul de insuficientă.
Ministrul Muncii, Marcel Spatari, a demonstrat cele mai bune abilități de comunicare, fără să i le ceară cineva expres. Cred că e un bun standard pentru toți ceilalți. Chiar l-aș întreba ce ar face dacă i-ar apare conținutul conversațiilor private în leaks și cum ar explica.
Dar scurgerea de informații de pe Telegram e doar un strop de gaz pe rugul mare care ne arde pe toți de când a început războiul în Ucraina și de când pâlpâie lupta împotriva corupției la Chișinău. Urmează doar foc și scrum în această luptă, ațâțată de Moscova, prin interpușii săi de aici, politicieni corupți, stăpâni ai „kulioacelor”.
Pentru ei, nu trebuie demise guverne, nici tăiate capete. Pentru ei, guvernarea trebuie să fie extrem de pragmatică, calmă, fermă, instruită. Mai puțin să răspundă pe Telegram despre cine și cum trebuie să fie aranjat la lucru, mai puțin să facă glume sexiste și rasiste. Cine nu se descurcă să plece, cine trebuie să vină să fie verificat și testat. Lucrați mult, onest, fără bani. Noi, la ZdG, știm că asta ajută și, peste 10 ani, se vor vedea rezultatele.
