Editorial E gata Filat să bată gol în poarta PAS?

În toamnă avem alegeri. Iar ne unim cu România? În 1918, Sfatul Țării realiza Unirea Basarabiei cu România în mai puțin de patru luni de la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești. Zece parlamente la Chișinău nu au reușit să facă în mai bine de 32 de ani (!) nici pe departe ce făcea în timp record Sfatul Țării. Distanțele-s ca „de la plug la cosmodrom”. Erau altele circumstanțele politice, va zice cineva. Da, erau. Dar mai era și altceva, era și componenta valorică a celor care și-au asumat Unirea, a membrilor Sfatului Țării și a cabinetului de miniștri, care reuneau marile elite intelectuale ale vremii, pentru care Idealurile Unirii nu au fost nici de schimb, nici de împrumut, nici de vânzare.

Unirea a însemnat slujire României. La noi, în 32 de ani, Unirea a ajuns obiectul celor mai mari speculații, cu precădere în perioadele electorale, un soi de afacere politică, din care au profitat toți mizerabilii (lucru ieșit la vedere peste ani) care și-au bătut buzunarele, și-au făcut averi, carieră și biografii pe contul Unirii, amânând-o de la un an la altul și invocând faptul că nu e încă momentul potrivit. Zicea și avea mare dreptate regretatul rege Mihai al României într-un interviu din perioada exilului că, tot amânând lucrurile de la o zi la alta în căutarea unui moment mai potrivit, riscăm să nu-l mai găsim niciodată.

Duminică, la Chișinău, Unirea a ajuns din nou subiect de presă. Nu știu dacă de prima pagină, reieșind din faptul că mass-media s-a preocupat în această zi mai mult de cazul tragic de la Aeroportul Internațional Chișinău care a luat viața a doi angajați ai structurilor de forță, decât de congresul PLDM, la care fostul lider al formațiunii, Vlad Filat, a fost reales, după mai multe luni de frământări de la eliberarea din detenție, președinte al PLDM pentru următorii patru ani, ani în care Filat speră (?!) să resusciteze PLDM-ul și să-l readucă în politica activă. Realegerea de duminică a lui Filat, votată în cadrul celui de-al X-lea Congres Extraordinar al formațiunii cu 320 de voturi din cele 321 (ce disciplină proverbială la vot, nu?), ridică cel puțin două semne de întrebare: fie că Filat nu-și ia în serios statutul și imaginea, fie partidul nu știe ce face. Cu imaginea pe care și-a făcut-o în 4 ani de detenție, Filat prea puțin probabil să poată readuce la viață partidul pe care-l băga în 2016 în moarte clinică.

Surpriza Congresului a fost, de fapt, nu atât realegerea lui Filat pe post de președinte al PLDM, cât noul „proiect de țară al PLDM”, anunțat de Filat de la tribuna Congresului: unirea cu România. „Eu știu exact ce va urma de acum încolo… R. Moldova și-a epuizat posibilitățile de a deveni un stat funcțional… Ultimele evoluții internaționale dictate de războiul de la frontiera noastră, dar și situația concretă în care ne aflăm noi, ne impune să analizăm serios posibilitatea reunificării celor două state românești – Republica Moldova și România… Șansa noastră la prosperitate și securitate este revenirea noastră la ceea ce am fost, suntem și vom fi mereu, indiferent de nedreptățile istoriei care nu a fost întotdeauna prea darnică cu noi”. Este declarația de la Congres a lui Vlad Filat.

Prea mult fast și patetism pentru un proiect de țară al unui partid care se apucă să facă ceea ce nu a făcut până acum niciunul din cele 70 de partide câte s-au plodit în R. Moldova de-a lungul anilor, de la 1990 încoace. Poate pentru că nu a fost niciodată un partid unionist declarat? Sau poate pentru că de mai mulți ani este departe de marile preocupări politice ale zilei?

PLDM este un partid de centru-dreapta, fondat de V. Filat în 2007 și pe care l-a condus de la înființare. A fost primul lui președinte, cel care l-a născut și tot el, cel care l-a adus la dispariție. Apariția PLDM în politica moldovenească a fost un eveniment extrem de sensibil. PPCD, care deținuse până atunci întâietatea pe dreapta politică ca formațiune unionistă, intrase în mare dizgrație după votul acordat lui Voronin pentru al doilea mandat prezidențial. PLDM, care pleda pentru o „Moldovă fără Voronin, Moldovă fără comuniști”, a reușit să reunească în jurul lui electoratul care se detașase de PPCD și își căuta o afiliere. În chiar primul scrutin parlamentar din 2009 ajunge în parlament cu 15 mandate, iar la anticipatele din 2010 se ridică la 32 de mandate. Devenise o nouă speranță pe dreapta, alături de PL, un partid cu perspective. Și toate ar fi mers poate altfel, dacă în 2015 Vlad Filat nu era arestat, acuzat de corupere pasivă în proporții deosebit de mari și trafic de influență, în urma unui autodenunț al lui Ilan Șor, pe atunci primar de Orhei. Filat a pledat nevinovat, dar nu și-a putut dovedi nevinovăția. Este condamnat la nouă ani de închisoare și în același an se retrage de la șefia partidului. Este pus în libertate după 4 ani și o lună, după ce a depus mai multe plângeri, invocând condițiile inumane și degradante de detenție. După condamnarea lui Filat în 2016, PLDM începe a se descompune și intră în proces de moarte clinică. Revenit la libertate, Filat declară că nu are de gând să revină în politică, dar, între timp, renunță la declarație.

Ce l-a determinat pe Vlad Filat să revină totuși în politică? Unu: probabil, Filat a înțeles că în R. Moldova nicio afacere nu este mai profitabilă ca politica. Doi: politica te ține la vedere, iar lui Filat îi place să fie la vedere. Chiar mai la vedere decât Maia Sandu. Trei: Filat înțelege că PAS face tot mai greu față situației la guvernare, iar pe dreapta politică nu există, cel puțin la ziua de azi (crede Filat), un partid care să facă concurență reală PAS-ului la prezidențialele și parlamentarele din 2024 și 2025, dar chiar și la localele din toamnă.

Patru: Filat crede că i-a venit mingea la picior, ca să bată gol în poarta PAS-ului. Partea slabă a PAS-ului, în accepția lui Filat, este fuga de Unire. E subiectul pe care PAS îl tace sau îl ocolește, în timp ce Filat vrea să-și facă din Unire o carte tare și cât mai sigură de joc. Mai facem o dată din Unire un cal de călărie electorală?