Editorial De ce suntem rătăciți?
Campaniile electorale recente au arătat cât de dezbinați suntem. Chiar rătăciți. Cel mai trist e că ne-am rătăcit unii de alții. Deși fiecare din noi vrea să avem o țară unită și prosperă, când ajungem la detalii – înțelegem că avem concepte foarte diferite, pe care nu le putem accepta în niciun fel. Avem mii de familii dezbinate din această cauză, părinți și copii, frați și surori, bunici și nepoți – unii vor cu vestul, alții vor cu estul.
Dacă ne uităm atent la date, aprofundarea rupturii dintre noi toți s-a produs odată cu începerea războiului rusesc din Ucraina. Ne-am scindat oare pentru că o jumătate dintre noi ar fi pro-război și o jumătate – împotriva războiului? Aparent, afară de câțiva politicieni plătiți de la Moscova, cu toții suntem împotriva războiului. Ba chiar și acei politicieni și-ar dori ca familiile și copiii lor să trăiască în pace și bunăstare. Problema e că o parte înțelege că de vină pentru acest război este agresorul, iar o parte – că ar fi de vină victima, adică țara agresată.
Chiar dacă manualele sovietice și cele moderne de istorie ne învață că nicio țară nu trebuie să invadeze altă țară, o parte dintre noi crede deja că azi e ok să fie invadată o țară, asta fiind o cale reală pentru instaurarea păcii. Referendumul ne-a demonstrat foarte clar că asta e posibil: oameni religioși, cu cruce la gât și Iisus Hristos în suflet cred că Putin a pornit bine acest război; oameni care locuiesc în Uniunea Europeană, care și-au clădit acolo averi, și-au găsit de muncă, mănâncă cu europenii la o masă, se tratează în aceleași spitale cu ei, beneficiază de ajutoare sociale din taxele lor, ale europenilor – au votat împotriva aderării R. Moldova la UE.
Desigur că partea pro-europeană a societății a fost șocată: cum s-a întâmplat asta, de ce anti-europenii sunt atât de mulți, de ce o parte dintre ei locuiesc în UE și sunt printre cei mai vocali critici ai Europei și promotori ai Rusiei? Răspunsul e simplu și conține un singur cuvânt: algoritmii.
Toate generațiile de elevi au avut la lecțiile de matematică tema algoritmilor, toți posesorii de telefoane mobile au auzit neapărat pe băncile școlii despre succesiunea de operații matematice pentru rezolvarea unei probleme. Recunosc, am fost eminentă la matematică, dar am uitat și eu de algoritmi până nu mi-au reamintit tehnologiile folosite pe rețelele sociale despre asta.
Algoritmii rețelelor sociale au la bază soluții de circulație a informației. Și a dezinformării. Păi iată – dacă ai studii superioare, algoritmii îți vor scoate în față informații care se potrivesc nivelului tău de educație. Dacă ești religios – vei vedea mai des postări despre Dumnezeu. Dacă ești vegetarian – vei vedea conținut despre fructe și legume. Dacă îți place umorul – vei vedea mai mulți umoriști. Dacă ai făcut click pe o postare care spune că cerul e verde, iar pământul e plat, algoritmii îți vor aduce în față mai multe postări despre faptul că apa nu este H2O, oamenii nu au zburat niciodată în cosmos, europenii vor să ne mănânce rinichii, iar pastilele de analgin conțin camere video care ne filmează intestinele.
Deși aparent toți suntem împreună pe același internet, pe același Facebook sau TikTok, algoritmii ne separă după nivelul de studii, după frici, după gradul de încredere sau neîncredere în mulțimea de falsuri care se perindă pe internet. Omul care nu face click pe falsuri nu prea le va vedea data viitoare, el va vedea opere de artă sau premianți Nobel – pentru că asta au înțeles algoritmii despre el. În schimb, omul care are nenorocul să fi accesat câteva falsuri devine imediat victima algoritmului – va fi bombardat cu falsuri la nesfârșit, zi și noapte, până la dependență, până la demență, până la distrugerea totală a încrederii în lumea în care trăim.
Dacă în viața reală un om îl minte pe altul, există membri ai familiei sau prieteni care pot interveni. Dacă în mass-media oficială se întâmplă propagarea unor falsuri, există alți cetățeni care vor adresa critici, există un Consiliu al Audiovizualului care poate aplica amenzi, există un Consiliu de Presă care poate solicita portalurilor și jurnaliștilor să dezmintă falsurile și să publice corectarea informației. Dar atunci când falsurile sunt distribuite pe TikTok – ele nu sunt distribuite pentru toți, ele nu ajung la oamenii care pot conștientiza aceste pericole, algoritmul le trimite direct la oamenii care sunt dispuși să creadă în falsuri și noi nu vom cunoaște niciodată câte victime cad pe frontul dezinformării.
De ce fac algoritmii asta? Algoritmii nu sunt ființe umane, sunt tehnologii utilizate de niște oameni. Algoritmii aparțin marilor companii tehnologice: TikTok, Telegram, Facebook, X/Twitter etc., care sunt printre cele mai bogate din lume. Dar cine plătește bani? Cei care vor să manipuleze și să controleze minți. Pentru ce? Ca să vândă ori să cumpere. Inclusiv alegeri, procese electorale, războaie.
Algoritmii despart oamenii și îi atacă pe cei mai slabi. Iar asta este acum o mare problemă națională și internațională. Până se vor trezi guvernele, avem o singură șansă – să ne îngrijim de igiena informațională a noastră și a celorlalți. Un abonament la ZdG este de ajutor. Dăruiți de sărbători celor care au nevoie.
