EDITORIAL De ce nu merg reformele în Moldova? 

Imaginați-vă că ați primit în gestiune o localitate ruinată pe care trebuie să o restaurați. Geamurile caselor sunt țăndări, pereții – surpați, acoperișurile – ferfeniță, mobilierul – zob, dușumeaua – așchii. Totul e distrus, iar în jur roiesc copii flămânzi și râioși, femei abuzate, bărbați bețivi, hoți de cai, cârcotași și nenorociți de tot felul, încât nu mai înțelegi dacă mai există oameni de bine. 

Sarcina ta este să restaurezi totul, să nu arunci, să nu dărâmi, să nu construiești din nou, dar să restaurezi. Doar temelia e încă stabilă, restul trebuie să restabilești în baza unor fotografii și modele. Și trebuie să o faci repede, pentru că nu mai e timp – vin ploile și vor distruge totul și mai tare, hoții trag în fiecare zi din materialele de construcție, copiii cer adăpost și bețivii cad printre ruine și se calicesc. Ca gestionar, trebuie să restabilești totul conform prevederilor, să hrănești copiii, să oprești hoții, să tratezi calicii și să reziști hămăitului interminabil al câinilor vagabonzi. 

Primul gând care îți vine e să afli cine e barbarul, cine a distrus casele în asemenea hal. Răspunsul e simplu și complicat – niște impostori, care au venit pe când localitatea era într-o stare acceptabilă, s-au dat drept gospodari de succes, dar au jefuit, au distrus și au plecat, lăsându-i pe ceilalți să distrugă ce a mai rămas. 

Al doilea gând este: dar poate să fie aduși înapoi distrugătorii, să răspundă, să plătească și să participe la reconstrucție? Teoretic, se poate, dar trebuie să faci asta concomitent cu procesul de reconstrucție și de reabilitare a localității și a oamenilor. Ai nevoie de forță de muncă, căci e mult de lucru și comunitatea trebuie implicată. Afli că o parte din ei nu știu decât a fura și a distruge, o parte nu poate munci din cauza vârstei sau a stării de sănătate, o parte nu vrea să facă nimic decât să primească alocații, o parte așteaptă să vină foștii stăpâni. Cei care au putut face câte ceva au cam plecat în lumea mare. 

Dar la ce îți trebuie toată chestia asta, să te chinui aici dacă poți pleca? Nu-ți poți trăi fericirea în lumea mare? Poți. Poți să pleci în fiecare zi, căci ai acte în regulă și chiar ești așteptat cu brațele și ușile deschise. Dar decizi să rămâi. Vorbești cu oamenii și vreo câțiva ți se alătură. Vor și ei o localitate mai bună pentru toți. Ziua reconstruiți, iese bine, dar noaptea vin hoții și fură iar tot. Unii oameni se dezamăgesc. Cauți alții, se alătură, dar afli că-s tocmai hoții de astă noapte, care acum ziua parcă reconstruiesc, dar noaptea ruinează și fură. Decizi să nu mai dormi noaptea pentru a responsabiliza  oamenii, lucrezi zi și noapte, dar ai randament tot mai redus, căci nu mai dormi, ești epuizat, javrele hămăie, e gălăgie, infern și toți așteaptă, ca într-un spectacol fatidic, scena finală când vei cădea. Totuși,  câteva case au fost reconstruite din cioburi și arată bine, dar oamenii arată nemulțumiți, pentru că vin ploile și copiii tușesc.  

E o poveste imaginară, dar fiecare se poate pune în acest rol – de manager de spital, de universitate, de minister, de procuratură, de judecătorie, chiar de redacție. Azi, dacă vrei să construiești ceva în Republica Moldova, ai nevoie de oameni cu 5 calități: să fie absolut integri, să fie buni  profesioniști, să poată munci în condiții de maxim haos, să accepte o remunerare modestă și să fie mental determinați să rămână aici. Nu-i așa că astfel de oameni ar merita milioanele din Silicon Valley?

Moldova are tot mai puțini oameni și oamenii de aici au tot mai multe oportunități de plecare legală. Oriunde pare să fie acum mai ușor decât în Republica Moldova și asta e o parte a problemei. Oamenii capabili, care au oportunitatea să crească profesional, pot pleca și au unde. Oamenii nu vor să muncească greu pentru salarii mici, căci modelul adorat de lumea modernă e să muncească ușor și să câștige mult. 

În Moldova rămâne cine vrea și cine poate, dar în special, cei care nu pot pleca. Unii nu pot pleca din motive de sărăcie și imobilitate, alții – deoarece nu pot fura nicăieri așa ca în Moldova. 

Foarte puțini vor rămâne pentru a participa la reconstrucție, nu pentru bani, nu pentru beneficii, ci pentru bucuria de a construi ceva pe o temelie integră, de care să se bucure întreaga comunitate și generațiile care vor veni. Acești oameni există în toate domeniile, sunt foarte puțini, dar sunt cei mai buni. Ei oricum vor face ca reformele să se întâmple – greu, lent, cu sânge, dar vor face. Dacă vor supraviețui marelui  purgatoriu: să creeze echipe de oameni integri, evitând foștii corupți sau curățindu-i până la măduvă de patima corupției; să creeze echipe din oameni integri, care-s buni profesioniști, lucrează bine în haos, acceptă salarii mici și fac asta de bună voie. E greu, dar mai ușor ca în Ucraina, Georgia sau Armenia. E greu, dar nu e imposibil. Rămânem de gardă.