EDITORIAL. Cum să protestezi alături de Șor sau Dodon?
Lumea a început a-și pune întrebări. E și normal s-o facă din momentul în care în viața lor se întâmplă altceva decât ceea ce urma să se întâmple după 11 iulie 2021. Oamenii au avut niște așteptări, mari așteptări, iar dacă se întreabă, ar trebui să li se ofere și niște răspunsuri. Adecvate, adevărate și din primă sursă, nu de la tot felul de golănime politică, care și-a făcut meserie din a fraieri lumea.
Săptămâna care a trecut a venit peste noi cu și mai multe bătăi de cap decât le aveam, în loc să mai ciuruiască din ele. Noile scumpiri la gaze, curent, energie termică, carburanți (ca să nu mai vorbim de creșterea, greu de înțeles, a prețurilor la mărfuri și produse) au alarmat și mai mult lumea, și așa alarmată după prima majorare a resurselor energetice. S-a ajuns chiar și la proteste de stradă. La Orhei, lumea a fost scoasă în stradă de Partidul Șor, după care socialiștii lui Igor Dodon și comuniștii lui Vladimir Voronin au făcut același lucru la Comrat, iar sâmbătă ștafeta a mers către Congresul Civic al lui Mark Tkaciuk, la Chișinău. Trei „probe de foc”, toate trei organizate de „stânga” anti-PAS.
În toate trei cazuri mesajul public de la tribune a fost același. Lumea a cerut oprirea scumpirilor („nu vrem să murim de frig și de foame”), demisie pentru Maia Sandu și PAS și alegeri anticipate. Mare rezonanță publică protestele nu au avut. Și nici cine știe ce rată de participare – până la 200 de oameni, deși de mai bine de o lună Dodon, Tkaciuk, Șor și Voronin cheamă periodic toate forțele politice din afara arcului de guvernare să se solidarizeze într-o acțiune masivă de protest și să dea jos PAS-ul de la guvernare, prin noi alegeri anticipate.
Din ceea ce s-a întâmplat nu rezultă, însă, că „stânga” ar avea potențial și ar fi capabilă să se solidarizeze într-o forță de protest de genul unui 7 Aprilie 2009 și nici că societatea ar îmbrățișa ideea unui nou val de anticipate. Anticipate cu cine? Anticipatele de anul trecut au desființat tot ce s-a chemat, ani de-a rândul în R. Moldova, clasă politică. Cele mai longevive partide au pierdut alegerile și au plecat în demisie, cu tot cu liderii lor. Centrul politic a rămas gol, centrul-dreapta – gol, centrul-stânga – gol, pe stânga au supraviețuit cu chiu cu vai o mână de socialiști și comuniști, și aceia derutați, și câțiva mandatați de la Șor.
Nici din „dreapta” nu s-a ales mare lucru. Din tot ce mai avem viu și vital pe „dreapta” e PPDA, dar PPDA are nevoie și el de timp să se refacă după eșecul din 11 iulie 2021. În aceste condiții, să ceri anticipate doar pentru a te război cu Maia Sandu și PAS e, în cel mai bun caz, o aberație.
Că prețurile au explodat, că viața s-a scumpit, că lumea e în tot mai mare derută, că guvernul a scăpat de sub orice control frâul prețurilor, în primul rând, la produsele de primă necesitate – toate aceste lucruri motivează la proteste de stradă, iar guvernului și guvernării trebuie să i se spună în față acest lucru, pentru că la învestirea guvernului PAS a promis altceva.
A protesta nu e o crimă (contează cum protestezi). A protesta înseamnă a avea atitudine față de lumea în care trăiești. Dar problema nu e asta. Problema e cu cine, alături de cine mergi la protest, în calitate de cine sau ce? Și pentru cine sau pentru ce? Mă întreb, cum să protestezi în stradă împotriva scumpirilor și sărăciei sub flamura Partidului Șor – hoțul și fugarul dat în căutare internațională, principalul inculpat în dosarul miliardului furat? Sau al socialiștilor, cu Dodon-culiocarul, acuzat de mai multe escrocherii și spălări de bani (afacerile Bahamas, Energocom… )? Sau a Congresului Civic, cu acest Pavlic Morozov (Mark Tkaciuk) care dispare și reapare în viața politică de la noi, când e caz de trădare…
Am urmărit, din curiozitate, protestele de la Orhei. Știți ce am constatat? Că jumătate din acțiune i-a fost consacrată lui Șor, deși Șor nu are probleme cu plata facturilor, nici la gaze, nici la alte servicii. Marina Tauber i-a plâns mai mult de milă, la microfon, lui Șor („președintele nostru”) decât celor deveniți săraci de pe urma hoțiilor lui Șor.
Toate aceste mitinguri nu sunt decât pure speculații. Fariseism. Problemele nu se rezolvă la proteste. A merge la proteste alături de Dodon, Tkaciuk, Șor și alții ca ei înseamnă să îi iei în serios, să le faci capital de imagine. Ei din asta trăiesc și cu asta se hrănesc. Profitori.
Iar cu protestele de la Orhei, Comrat și Chișinău, ori fără ele, problema prețurilor rămâne. Luni, președinta Maia Sandu a convocat Consiliul Suprem de Securitate, unde s-a discutat, alături de alte priorități pentru 2022, și problema stabilității prețurilor. Sandu a cerut guvernului „să vină cu resurse suplimentare, la cele deja alocate pentru creșterea pensiilor și a compensațiilor la plata resurselor energetice, pentru a ajuta cetățenii să treacă mai ușor prin această criză”, spune un comunicat de presă, difuzat de Președinție. Guvernul ar avea de rezolvat această problemă din două perspective: fie mărește salariile și pensiile, fie crește valoarea compensațiilor. Altfel, capacitatea de cumpărare se va duce naibii, cu toate riscurile ce reies din asta. Cum rezolvă problema alte state? Înăspresc controlul statului asupra prețurilor. În Rusia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina, spre exemplu, guvernele au aprobat o listă nominală a produselor de primă necesitate, prețul cărora este stabilit și controlat de stat. Orice abatere de la normă comportă sancțiuni, și nu doar economice. Nu sunt singurele practici… Puneți ambasadorii la treabă.
Ce va urma? Dacă situația în Ucraina nu se va agrava, din martie lucrurile se vor calma și am putea scăpa de proteste. În caz că Rusia va ataca Ucraina, lucrurile s-ar putea complica. Și atunci, poate reproiectăm protestele de la Orhei și Comrat, spre Ambasada Rusiei la Chișinău?
