Editorial Cum ghidăm narațiunile tranziției de la război la pace?
Cel mai greu mi-a fost, de când am început facultatea de politică, nu atunci când am studiat genocide și masacre citind cercetări și dezvăluiri ale evenimentelor tragice, ci atunci când, printre colegi, am întâlnit indivizi care le-au trăit. Am întâlnit femei iraniene căutând refugiu într-un sistem care le apără drepturile umane. Am cunoscut studenți umbriți de grija pentru familiile lor din Ucraina, Israel, regiunea Nagorno-Karabakh.
Recent, am aflat povestea unui om cu ochi blânzi care și-a luat soția și fiica nou-născută și a fugit din Afganistan în noaptea în care Talibanul lua controlul asupra țării. Astfel, s-a condamnat la o viață în neștiința celor petrecute cu oamenii dragi care au rămas acasă. Fiecare dintre ei a devenit erou involuntar prin simplul fapt că și-a păstrat umanitatea în structuri care căutau să îl dezumanizeze.
Unele povești ale acestor eroi reușesc să se facă auzite, având repercusiuni sociale majore. Cel mai recent exemplu este Narges Mohammadi, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace, care se autodescrie ca fiind „vocea celor asupriți, a femeilor și copiilor patriei sale”. Istoria ei m-a mișcat până la lacrimi. Această luptătoare iraniană pentru drepturile omului și activistă împotriva regimului a fost ținută în prizonierat aproape două decenii, timp în care a continuat să manifeste pentru „femei, viață, libertate” din cele mai adânci temnițe ale închisorii Evin din Teheran.
De nenumărate ori, Narges Mohammadi a reușit să facă contrabandă cu mesaje feministe din închisoare. Ea prezintă realitățile femeilor iraniene subjugate de statul militar patriarhal, care utilizează valori spirituale pentru a-și valida regimul asupritor. Scrisorile activistei, cartea și documentarul redactate de ea, premiul acordat recent care îi fortifică mișcarea pentru libertate – toate acestea devin elemente cruciale ale modului în care va fi scrisă istoria.
Aceste elemente sunt importante în rolul pe care eroii îl vor avea în crearea memoriei colective care va sta la baza istoriei, care va stabili norme de menținere a păcii și traiectorii globale spre sisteme de guvernare sănătoase. Astăzi încă se duc războaie mnemonice (care țin de memorie, n.r.). Acestea sunt construite pe modul în care istoria a fost scrisă și prezentată cetățenilor. Problema războaielor mnemonice, precum conflictul dintre Israel și Palestina, chiar și precum războiul din Ucraina, este că memoria colectivă atestă o istorie manipulată de interese politice. Anume din acest motiv avem nevoie de actori precum Narges Mohammadi, care vor adăuga umanitate istoriei politizate. Istoria e scrisă de câștigători, dar ea mai e scrisă și de indivizi cu influență politică, și de sisteme patriarhale.
În contextul războiului din Ucraina, vom testa progresul pe care l-am făcut în sfera documentării evenimentelor istorice. Necesitatea diversificării surselor istorice este crucială, precum și prezentarea evenimentelor dintr-o perspectivă nepărtinitoare. Spre exemplu, chiar și acum în literatură există tendința statelor iliberale să prezinte femeile ca „mame” ale națiunii sau „sacrificându-se” pentru națiune, banalizând și exploatând experiențele istorice feminine din motive politice. Femeile în rol de făptașe ale acțiunilor criminale sau militare nu sunt decât considerații recente, deși încă rare, în istorie.
Aceste omiteri sau manipulări ale istoriei au puterea de a influența valorile umane pe care se creează structuri politice. Acțiunile politice derivă din valori, valorile se creează din trăiri, trăirile sunt colecția interpretărilor evenimentelor la care am fost martori. Din acest motiv, avem nevoie de o societate sănătoasă, în primul rând.
Avem nevoie de o societate care știe a fi selectă cu informația pe care o consumă și care e conștientă că informația pe care o transmite devine parte a trăirii colective care într-o zi va pune baza deciziilor politice în care se va face alegerea dintre pace și război. Ajungem în acel punct de maturitate socială atunci când nu vom miza doar pe Premiul Nobel să dea voce celor care merită să rămână în istorie, dar vom lucra conștient ca societate în crearea unei istorii bazate pe trăiri umane, nu politice. Asta nu înseamnă a-ți menține neutralitatea în momentul în care Rusia invadează Ucraina, ci a condamna actorii care încalcă regulile de menținere a păcii și care folosesc oameni ca muniție în jocuri politice.
