EDITORIAL Cum ajunge gazul la Tiraspol și pe unde iese propaganda?
Astăzi, regiunea transnistreană a Republicii Moldova trăiește în două lumi: una obiectivă și una imaginară. Obiectiv, regiunea transnistreană este parte juridică a Republicii Moldova, separată abuziv cu peste 3 decenii în urmă și care are doar 2 căi de acces a resurselor energetice pe teritoriul său – prin rețelele care traversează teritoriul Moldovei sau prin țevile ce traversează Ucraina. Dar, pentru orice decizie de a transporta ceva spre regiunea transnistreană, Ucraina oricum va consulta autoritățile constituționale de la Chișinău.
O a treia cale nu există și nu poate exista atât timp cât R. Moldova și Ucraina rămân state independente. Totuși, autoritățile autoproclamate transnistrene se comportă de parcă Chișinăul și Kievul depind de ei, iar orașul lor central nu s-ar numi Tiraspol, ci un amestec de Moscova cu Washington și ceva note de Bruxelles.
Începând cu 1 ianuarie, în regiunea transnistreană nu a mai ajuns gazul rusesc drept consecință a doi factori: Ucraina a decis din timp și a informat toate statele care primeau gaz rusesc prin rețeaua ce traversa teritoriul ucrainean că acest tranzit nu va mai fi posibil; Rusia a încetat să transporte gaze către R. Moldova (și implicit către regiunea transnistreană), chiar dacă avea un contract valabil semnat cu partea moldovenească și chiar dacă există o rețea alternativă celei ucrainești.
Obiectiv, în aceste condiții, regiunea a rămas fără resurse energetice pentru încălzirea blocurilor și livrarea apei calde, dar și cu posibilități limitate de a livra energie electrică locatarilor, care se întrerupe zilnic în evantai, compromițând și livrarea apei reci. Obiectiv, soluțiile pentru regiunea transnistreană sunt ca și pentru Moldova – să cumpere resurse energetice acolo unde sunt disponibile, adică pe piața europeană, cu o singură condiție – să plătească pentru acestea. Subiectiv, autoritățile transnistrene refuză orice integrare în piața energetică europeană și spun că Rusia îi va ajuta în continuare.
Practic zilnic, sursele de informare separatiste, în buletinele de știri cu privire la criza energetică, inoculau 2 mesaje: ce a făcut Rusia pentru ei și ce nu a făcut Moldova pentru ei. La 14 ianuarie, portalul „Novostipmr” scria: „Vadim Krasnoselski a purtat negocieri la Moscova cu privire la depășirea crizei energetice”, „Un reportaj despre criza energetică transnistreană a fost difuzat pe canalul Rossia-1”, „Asistentul președintelui Rusiei, Nikolai Patrușev, a sfătuit Chișinăul să nu caute dușmani, dar să-și recunoască greșelile și să înceapă a corecta situația”, „Criza energetică pe care autoritățile Moldovei au creat-o, mergând la confruntări cu «Gazprom», se simte în țara vecină (adică Moldova) tot mai mult”.
Practic în orice text despre criza energetică sunt inoculate câteva propoziții despre vina Moldovei pentru criza Tiraspolului. Chiar și într-un text despre un producător de cașcavaluri europene din regiune scrie: „De la 1 ianuarie, în legătură cu stoparea tranzitului de gaze rusești pe teritoriul Ucrainei și din cauza relațiilor financiare instabile dintre Gazprom și SA Moldovagaz, aprovizionarea cu gaze a fost întreruptă în Transnistria.”
La 14 ianuarie, autoritățile transnistrene au anunțat că Krasnoselski a avut întrevederi la Moscova, fără să specifice cu cine anume a purtat discuții. În unele surse s-a menționat că a comunicat cu cineva la ministerul Energiei de la Moscova. Deși în cadrul vizitelor anterioare Krasnoselski afișa fotografii care confirmau că a avut întrevederi cu diverși oficiali de rang mediu sau mic, de data aceasta nu au fost publicate deocamdată asemenea mărturii.
Revenit de la Moscova, Krasnoselski a organizat un briefing, unde a povestit în fața a câtorva persoane despre rezultatele vizitei, declarând că gazul din Rusia va reveni în regiune, dar fără să explice când și cum anume. Totodată, și-a permis mai multe declarații critice la adresa Chișinăului, acuzându-l că ar bloca discuțiile și colaborarea.
Obiectiv, blocarea de către Moldova a regiunii transnistrene în ultimele zile arată cam așa: liderul separatist, care este subiect al legislației penale cu privire la separatism, a venit la Chișinău în condiții de confort total, a trecut prin Aeroportul Chișinău fără să fie deranjat de nimeni și nimic și a călătorit la Moscova (unde nu se știe cu cine s-a întâlnit, dar se știe că s-a prezentat ca un inamic al Moldovei). În scurt timp, Krasnoselski a revenit prin același Aeroport de la Chișinău, a mers la Tiraspol și a organizat un briefing în care a spus tot ce a dorit el. Nu a existat nimeni să îi adreseze vreo întrebare critică, deoarece niciun jurnalist din Republica Moldova nu este acceptat acolo, iar cei de pe loc nu pot face jurnalism independent din cauza represiunilor așa-numitului MGB.
După revenirea sa de la Moscova, Krasnoselski repetă convulsiv că Moldova e vinovată că nu dialoghează cu el și că anume președinta Sandu ar trebui să vină la el să discute problema energetică. Obiectiv, Krasnoselski a fost instalat în funcție de către Rusia și de către Putin, dar e foarte straniu сă de câte ori merge la Moscova, Kremlinul nu-l are pe agendă și în fotografii pe ditamai șeful de teritoriu separatist Krasnoselski când ajunge la masa de negocieri cu președintele rus. Dacă nu te primește nici Putin și niciun alt președinte de stat din întreaga lume, deoarece Transnistria nu este recunoscută ca stat de către niciun stat al lumii, cum ar trebui să te primească președintele R. Moldova?
Obiectiv, pentru R. Moldova, Transnistria este o regiune cum ar fi Găgăuzia sau cum ar fi raioanele. Un șef de raion discută cu șefii de raion, desigur că discută și cu Guvernul, mai ales că există un adjunct al premierului pentru problema transnistreană. Krasnoselski însă umple spațiul public cu pretenția să aibă dialog direct cu președinta Moldovei. Obiectiv, eu aș merge la o asemenea întâlnire să fac un reportaj. Asta ar însemna că Krasnoselski acceptă să răspundă la întrebările jurnaliștilor de la Chișinău într-un eveniment public, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Dar avem dreptul să cerem, căci într-un stat normal, jurnaliștii ajung și la președinți, și la Guvern, și la șefii de regiuni și raioane, cu întrebări de interes public. Poate așa se vor mai descuraja și fabricile de falsuri, dar se va regândi și separatismul. Poate așa separatismul din Codul Penal va deveni un subiect al discuțiilor publice.
