Editorial Contează cine vine, nu cine pleacă
În transport, după o zi de muncă, doi bărbați trecuți la prima vedere de 50 de ani, destul de îngrijiți la vorbă, discută între ei:
— Ce zici, cade guvernul?
— Nu, nu cade, îl mai lasă, fac doar o resetare…
— Îl reînnoiesc, zice primul.
— Da, zice celălalt, trebuia să treacă peste un an de când partidele de dreapta i-au tot cerut PAS-ului să facă remanieri la guvern, să dea jos miniștrii care nu-și fac treaba, să găsească o alternativă și să mergem înainte. Ne-ar fi afectat altfel propaganda lui Șor, am fi trecut altfel prin referendum și prin prezidențiale și ar fi fost mai clare lucrurile și cu parlamentarele de anul viitor, care vor fi o mare bătaie de cap…
Era după orele de muncă, mă uitam la ei și mă gândeam dacă ceea ce vorbeau ei era normal sau nu pentru niște oameni în toată legea care, după o zi de lucru, nu aveau cumva și alte treburi de rezolvat în drum spre casele lor și dacă ceea ce discutau era singura și cea mai mare problemă în viața lor. Și mi-am amintit de o discuție de acum câțiva ani cu cineva la Basel (Elveția), pe care-l întrebam de ce elvețienii, când se întâlnesc, evită să vorbească despre pensii, salarii sau despre politică. Răspunsul a urmat imediat: „Pentru asta noi avem guvern.” Și m-am gândit tot atunci cât de mult timp au elvețienii la dispoziție pentru a fi fericiți și ce ar fi fost cu noi dacă ne-am fi lăsat, ca și ei, în grija guvernelor.
Acum, ca să revenim la obișnuințele noastre de viață (dacă asta-i viață?), în care, la fel ca și „cei doi”, suntem aproape toți. Ce facem? Preluăm subiectul și ne entuziasmăm, evident, că PAS, așa după cum ne asigura președinta Maia Sandu pe final de campanie electorală, a dat „verde” în continuarea prezidențialelor și remanierilor guvernamentale. Reamintim aici că declarația Maiei Sandu a fost făcută în contextul în care candidatul la prezidențiale din partea Blocului „Împreună”, Octavian Țîcu, se obliga în cadrul unei dezbateri publice că dacă Maia Sandu ajunge în turul doi, va cere alegătorilor săi să voteze pentru Sandu, dar cu o condiție: că PAS, după alegeri, va proceda la reformatarea guvernului – lucru care, de altfel, pare să și fi început.
Miercuri, în ședința guvernului, premierul Dorin Recean a anunțat că pe 18 noiembrie va anunța schimbările ce urmează în garnitura guvernamentală. Cine pleacă, cine rămâne? „Când vom avea decizia o să vă anunțăm, acum suntem în consultări”, venea cu precizări în presă și Igor Grosu de la Parlament.
Mi-amintesc de o discuție de acum câțiva ani cu cineva la Basel (Elveția), pe care-l întrebam de ce elvețienii, când se întâlnesc, evită să vorbească despre pensii, salarii sau despre politică. Răspunsul a urmat imediat: „Pentru asta noi avem guvern.” Și m-am gândit tot atunci cât de mult timp au elvețienii la dispoziție pentru a fi fericiți și ce ar fi fost cu noi dacă ne-am fi lăsat, ca și ei, în grija guvernelor.
La început de săptămână cădea primul din cei 17 miniștri din componența guvernului Recean. Cade și Guvernul? Dacă da, când? Dacă nu, de ce? Întrebările, deocamdată rămân. În dimineața zilei de 11 noiembrie, Andrei Spînu, ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, își anunța într-o postare pe Facebook plecarea din guvern și (?!) din PAS. Spînu declara că retragerea sa din guvern este o decizie asumată, (ne) impusă de nimeni, prin care își dorește să pună capăt unei lungi și nedrepte „campanii de defăimare”, la care a fost supus pe parcursul mandatului său de „dușmanii țării noastre”, care vor să perturbeze parcursul european al R. Moldova. Așa spune Spînu, așa vede el lucrurile sau poate așa-i convine să le vadă?
Întrebare: dar de ce această „decizie” acum, după anunțarea remanierilor? De ce acum, după ce și președinta Maia Sandu, și președintele Legislativului, Igor Grosu, și premierul Dorin Recean au anunțat schimbări pe domenii-cheie la guvern în sprijinul celui de-al doilea mandat prezidențial pentru Maia Sandu? Andrei Spînu a mai trecut printr-o experiență similară de resetare a guvernului, în care nimerise ca și acum „sub cuțit”. Se întâmpla pe 16 februarie 2023, când Dorin Recean prelua guvernul PAS de la Natalia Gavrilița și în care Spînu era ministru la același minister al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale. Recean l-a radiat din organigrama guvernului și Spînu a ajuns Secretar General al Aparatului președintelui R. Moldova. Onorabilă funcție, dar ce faci cu ea fără banii de la Infrastructură și Dezvoltare?
Nu putea Spînu să renunțe la ministerul în care se operează cu bani foarte mari, creditați din străinătate. Pe 17 iulie, același 2023, Spînu reușește (?!) să revină în guvern (ca și lupul care revine la locul unde a mâncat o dată oaia) și preia aceeași funcție de ministru la Infrastructură și Dezvoltare. Spînu a fost subiect de presă ani la rând, fiind suspectat de tot felul de abuzuri. A fost cel mai contestat ministru PAS. Și într-o situație ca asta, e greu să crezi că decizia lui Spânu de a se retrage din guvern a fost pentru a se salva de o defăimare nedreaptă. Mai degrabă, plecarea lui a fost o decizie impusă de situație. Tot ce-i posibil că Spînu a fost prevenit că este pe lista candidaților la demisie și ca să-și salveze „reputația”, el a înscenat această „plecare de bună voie”, ca nu cumva să-și „păteze biografia”. Dacă ar fi fost defăimat pe nedrept, cu siguranță, ar fi apelat la lege. Dacă nu a făcut-o – trișează, minte, încearcă să se spele pe mâini și s-o facă pe „curatul”. Așa sau altfel, plecarea lui Spînu, oricum, e o mare salvare de imagine pentru PAS. Cazul lui Spînu este despre felul cum nu trebuie să fii ministru.
În cei peste 3 ani de guvernare, PAS a trecut prin două guverne (Gavrilița, 06.08.21 – 10.02.23; Recean – 16.02.23…) și este la al treilea. Nu știm încă ce se va alege și din al treilea, dar părerea în societate despre primele două e că au fost ratate pe domenii esențiale ca economia, reforma administrativă, justiția, sănătatea și asistența socială. Acuzațiile în adresa miniștrilor de pe aceste domenii rămân mari. Vor cădea miniștrii?
Vor cădea și alții? Nu e clar încă. Guvernul nu a făcut niciun anunț încă în acest sens. Până la urmă, contează mai puțin cine pleacă, mai important e cine vine, că de ei va depinde ce va fi și pe cât de mult va reuși R. Moldova.
