EDITORIAL Cea mai mare carență a Republicii Moldova

Vetting-ul a intrat în curtea procuraturii târziu și cu pași timizi. Dar nu mecanismul de vetting e de vină, ci starea la care a fost adusă procuratura în ultimii ani. În ultimii 30 de ani. Dar mai ales în ultimii 10 ani. Deși nu putem ignora pilonii pe care a fost fundamentată procuratura cu 80 de ani în urmă. 

Zilele trecute, într-o discuție cu niște diplomați și experți străini despre vetting și integritate, mi-a atras atenția enunțul unui expert străin care cunoaște bine realitățile din Moldova. El a declarat că nu e o problemă că mulți judecători nu au trecut vetting-ul, ci că sunt foarte puțini candidați, iar după trierea acestora, rămân și mai puțini. El a remarcat faptul că nici măcar tinerii, studenții la drept sau proaspeții absolvenți nu întrunesc întotdeauna criteriile de integritate, adică au fost deja expuși la unele cazuri de corupție la facultate sau, în mentalitatea lor, acceptă acte de corupție.

La discuția în cauză participa și o tânără studentă la drept care este interesată de reformele din justiție și ar vrea, într-o bună zi, să devină parte a sistemului judiciar. Am întrebat-o cât de mult li se vorbește la facultate despre integritate, dacă sunt cursuri speciale de etică și dacă sunt implicați în dezbateri privind corupția în sistemul de drept. Ea a spus că au un curs de etică în ultimul an de facultate. 

Mie mi se pare foarte târziu și foarte puțin. Dar am mai aflat și de la alți tineri că unii profesori de drept au ei înșiși probleme de integritate. Și tot ei își permit, în fața studenților, să terfelească reformele, să denigreze procesele, să generalizeze și să-i amestece cu glod pe toți, dar nu pe ei înșiși. Facultățile, nu doar cele de drept, dar cele de drept în primul rând, au și ele nevoie urgent de un vetting.

Judecătorii și procurorii au ajuns corupți după ce, studenți fiind, au fost învățați să facă drept de către niște profesori corupți, de-a lungul anilor. Apoi, ajunși într-un sistem corupt, a fost mai comod să se corupă mai departe decât să reziste la actele de corupție. Era mai ușor să iei decizii în favoarea corupților, să închizi dosare în favoarea corupților și să obții palate, vacanțe, alte beneficii decât să te opui. 

Haideți să ne amintim voci disidente din sistemul de justiție și, în special, din cel al procuraturii, în toți acești ani. Îmi revine în minte de fiecare dată scrisoarea tristă a celor câteva sute de procurori, semnată în ultimele zile de domnie ale oligarhului Vlad Plahotniuc. Nu a îndrăznit niciun procuror, măcar unul, să iasă în față, să abandoneze mocirla semnatară și să facă opinie separată. Niciun procuror nu a ieșit în față să semnaleze că sistemul e putred și e controlat de oligarh și de clanurile corupte. 

Peste o zi de la apariția scrisorii în cauză, în iunie 2019, Plahotniuc a plecat și au început reformele. Pe seama procurorilor a căzut sarcina să investigheze oligarhii, furtul miliardului, corupția la cel mai înalt nivel. Da, procurorii care au mușamalizat furtul miliardului ani în șir urmau să se apuce de investigarea acestui furt și a celor care au tărăgănat anchetele și au ruinat integritatea profesională și încrederea cetățenilor în acest sistem. 

Fără vetting nu se poate face ordine în procuratură. Dar vetting-ul atrage după sine noi și noi probleme: integritatea celor care fac vetting-ul trebuie să fie impecabilă, apoi, după vetting, așa cum au rămas foarte puțini judecători (și asupra unora dintre cei rămași încă planează unele întrebări privind integritatea),  printre procurori s-ar putea să rămână și mai puțini. Iar suplinirea acestora cu unele cadre tinere tot ar fi o problemă, de vreme ce facultățile de drept țin încă la catedre profesori care nu ar trece vetting-ul.

Cea mai mare carență în Republica Moldova sunt oamenii integri, pentru că, în general, am rămas mai puțini, destul de puțini, iar rata oamenilor integri printre toți cei rămași este foarte joasă și opoziția oamenilor corupți este foarte puternică. 

Știu, această generalizare privind coruptibilitatea practic totală a sistemului procuraturii va deranja pe mulți. Dar, oamenii care au așteptat disidența și curajul procurorilor atâta amar de vreme, de prin anii ’90 ai secolului trecut, când au fost reținuți unii impostori de la Tiraspol acuzați de separatism, iar apoi au fost lăsați să plece basma curată, sau din anii 2000 – când s-au falsificat alegerile și nimeni nu a fost investigat, sau în 2009 – când după crimele comise la 7 aprilie nimeni nu a fost pedepsit, sau din 2012 – când a avut loc omorul din Pădurea Domnească și când Țuțu a fost acuzat de omor, sau în 2013 – când Șor prelua băncile de la Chișinău, sau în 2014 – când a fost spălat miliardul etc., etc. și nimeni nu a fost pedepsit corect și dur, conform legii. 

Timp de așteptare nu mai este, a rămas doar loc pentru procurori verificați la sânge, care vor trece prin purgatoriu și vor începe să facă ceva, măcar ceva pentru justiție și încredere în puterea și echilibrul justiției.

Vetting-ul are acum o sarcină aproape imposibilă. E ca și cum ai avea un coș cu cireșe viermănoase și ar trebui să găsești în mulțime cireșele neatinse de viermi, fără să le strivești și să le cauți pe dinăuntru. Într-un copac afectat de viermi cam toate fructele sunt afectate, dar dacă există măcar o cireașă integră, o punem pe tortul reformei și mergem mai departe.