Editorial Care este Patria ta?
Luna august e despre Diasporă. De obicei, în august, revin în vacanță cei sfâșiați de Dor, împrăștiați de mai mulți ani prin lumea mare. Unii revin la părinți, alții la bunei, dar tot mai mulți revin la morminte, căci anii trec, iar viața celor copleșiți de griji și nevoi e tot mai scurtă. Și în acest an vor avea loc Zilele Diasporei, care vor întruni zeci de evenimente organizate de oficialii din R. Moldova pentru cei reveniți din lume acasă, chiar și pentru câteva zile.
Cei mai fericiți în această perioadă însă nu sunt oficialii, nu sunt organizatorii evenimentelor dedicate Diasporei, nu sunt nici cei care ajung în scurte vacanțe acasă, dar sunt buneii care își revăd nepoții. Ce mari au crescut! Ce diferiți au devenit! Ce liber și interesant gândesc!
Zilele trăite împreună trec însă repede. Mulți s-au și despărțit deja de nepoți, așa cum în mai multe state, cum ar fi Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda sau Islanda, anul de studii începe în luna august. Ce dor le-a fost de august! Ce dor le-a fost de școală!
Înaintea despărțirii, cu timiditate și cu un fel de frică în voce, buneii le adresează o întrebare nepoților europenizați: „Dar care este Patria ta?” De obicei, pauza de tăcere este ruptă de un răspuns aproape similar oferit de copiii stabiliți cu părinții lor prin lumea mare: „Am două Patrii. Moldova este Patria în care îmi sunt rădăcinile, iar Italia (Germania, Franța, Elveția, Spania sau Portugalia) este Patria în care mă simt în siguranță.”
Ce înțeleg la 10-12 ani copiii Diasporei despre siguranța vieții? Înțeleg că dacă respectă toate normele instituite în statul lor de reședință, nu vor avea probleme cu nimeni – nici cu școala, nici cu poliția, nici cu justiția. La ai lor 10-12 ani, copiii europenizați ai Moldovei spun că ar reveni încoace doar în condițiile unei securități garantate.
Acești copii povestesc realități nemaivăzute aici despre viața lor trăită la Paris, Milano sau Berlin. Despre școlile în care au prieteni buni, iar profesorii îi privesc drept în ochi atunci când stau de vorbă cu ei. Povestesc despre gustul laptelui și al înghețatei, neînțelegând de ce în magazinele de aici produsele au cu totul alt gust. Copiii Diasporei vorbesc și despre produsele alimentare de bună calitate, despre impactul poluării asupra sănătății și despre regulile de circulație rutieră. În cele câteva zile de vacanță petrecute la bunei, în prima lor Patrie, acești copii studiază minuțios informația de pe ambalajele produselor comercializate în magazinele de aici, sortează gunoiul și fac observații dure atunci când buneii confundă plasticul cu hârtia, pescuiesc în lacurile din zonă, dar au neapărat grijă ca peștii să revină vii în apele tulburi. Copiii celor din Diasporă fac planuri urbanistice în care marchează stadioane sau terenuri pentru sport în fiecare cartier, vorbind despre sănătate ca despre cel mai de preț dar pe care îl poate primi omul în această viață. Din vorbă în vorbă, ajung să analizeze sistemul de sănătate de aici, calitatea medicamentelor, care, observă ei, nu sunt în stare să-i facă mai vioi, mai viguroși, mai optimiști pe bunicii lor.
Acești copii nu mai trăiesc demult în R. Moldova, ei revin încoace doar atunci când reușesc să-și facă o vacanță părinții lor. Ei sunt încă mici, nu pot participa nici la implementarea reformelor, nici la guvernare, chiar dacă multe dintre ideile lor sunt extrem de prețioase. Ar trebui cel puțin auziți… Ar trebui ca prima lor Patrie să le poarte cumva de grijă chiar dacă sunt departe, să vorbească mai des cu ei în limba română, să le citească povești populare românești, să le cânte doine și balade, astfel încât ei să nu uite limba acestei prime Patrii a lor.
În aceste zile, în R. Moldova se desfășoară Zilele Diasporei. Mai multe evenimente din cadrul acestor zile au devenit tradiționale: tabăra DOR, forumul de business, vizite la instituțiile statului în cadrul Zilelor Ușilor Deschise. Autoritățile au mari așteptări de la oamenii Diasporei, sperând că aceștia se vor implica atât în implementarea politicilor publice, cât și în dezvoltarea economică și socială a R. Moldova. Evenimentul culminant al actualei ediții a Zilelor Diasporei este Festivalul „Ne vedem acasă”, la care s-au înscris să participe 400 de membri ai Diasporei dintre cei aproximativ un milion plecați și care va fi axat pe discuții despre prezentul și viitorul R. Moldova. Subiectele care vor fi dezbătute sunt „Moldova Europeană: Cum ne ajutăm țara?” și „Diaspora dezvoltă Moldova – Istorii inspirante”. Mă tot gândesc la copiii Diasporei, la viitorul lor între cele două Patrii, dar și la alte subiecte care se pare că lipsesc în agenda Zilelor Diasporei 2024. Cei care constituie Diaspora sunt niște oameni care deseori și-au abandonat casele pentru a scăpa de nevoi și de sărăcie. Nu le este deloc ușor printre străini, dar trec anii și R. Moldova, statul care nu le-a putut garanta o viață decentă, cere întruna ajutorul lor. De ce R. Moldova nu și-ar asuma să ajute și ea Diaspora? Cum poate. Cât de puțin.
