Editorial Când doctorii devin icoane
De sărbători, nu încetăm să ne adresăm cuvinte de felicitare și urări de sănătate. Pentru că la răscrucea dintre ani sunt mai multe zile de sărbătoare decât în alte luni sau anotimpuri, urările de sănătate nu au încetat să răsune în toată această perioadă, iar pe alocuri, continuă chiar până la Bobotează pe stil vechi (19 ianuarie), care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. „La mulți ani cu sănătate, că-i mai bună decât toate” – mesaje similare se tot aud la mesele de sărbătoare. Sunt oameni însă, pentru care sărbători nu prea există. Și doctorii sunt printre ei.
De sărbători – pacienți mai mulți, boli mai multe, tragedii mai sinistre… În aceste cazuri, toate drumurile suferinzilor duc spre spitale, iar medicii devin icoane la care se roagă pacienții și familiile acestora, care le cer salvare, le cer vindecare, viață și sănătate. Și medicii dau, chiar și atunci când nu au de unde da, fiind și ei obosiți, chinuiți, nedormiți, îmbătrâniți.
Deseori le reușește, salvând oameni despre care se credea că nu mai au șanse. Sunt însă și cazuri ratate, când eforturile medicilor sunt insuficiente, când aceste eforturi nu mai ajută, la fel ca și rugăciunile celor apropiați. Cine e de vină? Cel mai des sunt acuzați și blamați medicii, instituțiile medicale, autoritățile din sănătate. Da, sunt cazuri în care acuzațiile nu pot fi puse la îndoială, dar sunt și situații în care acestea sunt adresate pe nedrept.
Bunăoară, ce vină au medicii care nu au putut salva victima unui accident de circulație cauzat de un șofer beat, care a strivit un suflet sub roțile mașinii? Sau, ce vină au medicii care nu au putut salva o femeie bătută până la moarte de soțul ei, care, lovind cu putere, nu s-a gândit nici pentru o clipă la copilașii săi, care pot rămâne fără mamă? De ce ar fi vinovați medicii care nu au mai putut readuce la viață un pacient care ani la rând a suferit în tăcere, lăsând boala să „îmbătrânească” în el? De altfel, în R. Moldova, fiecare a treia persoană suferă de cel puțin o maladie cronică, iar asta scoate la vedere nepăsarea îndelungată a oamenilor față de propria lor stare de sănătate.
Cele mai răspândite maladii cronice în R. Moldova sunt cele ale aparatului circulator, statisticile arătând 180 de cazuri la o mie de locuitori. Din această categorie fac parte bolile de inimă, dar și cele cauzate de circulația sangvină anevoioasă. Știați că în țările în care cetățenii apelează în timp util la medici, iar medicii se implică nu doar în tratarea pacienților, dar și în profilaxie, incidența maladiilor, inclusiv a celor cardiovasculare, este mult mai redusă decât în R. Moldova?
La noi, în special în ultimii ani, se vorbește în cadrul unor campanii de informare despre Accidentul Vascular Cerebral (AVC), considerat de specialiști una dintre cele mai complicate afecțiuni. Chiar dacă se vorbește și se acționează deseori profesionist, specialiștii susțin că această afecțiune crește an de an, atât ca incidență, cât și ca frecvență. De altfel, OMS constată că până în 2030, AVC vor deveni principala cauză a mortalității. În condițiile acestor prognoze, e bine să știm și să ne îngrijorăm de faptul că R. Moldova se află în primele zece locuri în lume la incidența AVC. În raport cu țările membre ale UE, în R. Moldova, mortalitatea prin AVC este de patru ori mai mare.
Din numărul foarte mare de pacienți cu AVC înregistrați anual la noi, 35% decedează, pe când în țările UE, numărul deceselor prin AVC s-a redus cu 40%… Sunt date bine de știut atunci când, de sărbători, ne urăm reciproc sănătate, or, chiar și în zilele de sărbătoare, sistemul nostru de sănătate este luat cu asalt de pacienții care suferă din cauza unor boli grave. Ce ne-ar face să înțelegem că deseori, sănătatea ne-o irosim chiar noi? După câteva vizite pe care le-am făcut în ultimul timp prin spitale, mă gândeam că poate niște „zile ale ușilor deschise” prin secțiile AVC, acolo unde sunt tratați pacienți care într-o singură clipă au rămas imobilizați la pat, fără grai și fără mișcare, ne-ar ajuta să înțelegem că viața se poate frânge oricând dacă uităm să-i purtăm de grijă.
De ce am ajuns la acest subiect într-un articol despre urările de sănătate adresate cu prilejul sărbătorilor de iarnă? Pentru că vreau să cred că aceste mesaje calde nu sunt vorbe în vânt și că fiecare poate deveni mai responsabil în raport cu propria sănătate și cu sănătatea celor apropiați imediat după sărbători. Să nu uităm că da, doctorii pot fi icoane la care să ne rugăm de sănătate, doar să nu ajungem la ei prea târziu…
