Editorial Așa arată o minciună penală. E timpul oare să întroducem minciuna în Codul penal?
Zilele trecute, canalele anti-europene au emis o nouă sperietoare: „Moldova se grăbește spre UE ca să își vândă cetățenii la piața europeană de organe.” A apărut pe un canal de Telegram numit „Mamaliga i Tokana”, unde autorul spunea că „Moldova își deschide ușile pentru schimbul de organe, de asemenea, pentru exportul și importul de țesuturi și celule umane”, evidențiind un pasaj dintr-un proiect de lege (privind armonizarea unor acte legale cu cele europene) în limba română, pe care l-a tradus cu aproximație în rusă, rezumând la finalul postării: „Deci iată cum au decis să completeze bugetul! De ce să trateze, dacă pot să ne vândă organele în UE.”
Sunt jurnalista care a scris poate cel mai mult în R. Moldova despre traficul de organe. Era sfârșitul anilor ’90 când am auzit de primele cazuri și am documentat zeci de istorii, comunicând cu victime ale traficului de organe în diverse sate din raioanele Hîncești, Edineț, Orhei, Ialoveni. Timp de mai mulți ani am contribuit la publicarea a zeci de investigații despre traficul de organe în presa străină, în cele mai mari instituții media din Europa și SUA (pentru că în RM atunci nu exista ZdG, nu exista nicio instituție de investigații jurnalistice). Am primit amenințări dure, pentru că acest business cu organe umane aducea bani mari, iar poliția și alte instituții de stat erau parte din schemă. Dar acea serie de investigații cred că a adus cel mai bun rezultat posibil.
Pe scurt, istoria a fost așa: cetățeni moldoveni săraci erau racolați de membrii grupării criminale, li se promiteau bani enormi pentru a pleca în străinătate. Unora li se promitea de muncă, altora – că vor dona sânge, unii chiar știau că își vor dona rinichii unor străini contra bani. Doar că după ce li se prelevau rinichii, victimelor li se ofereau mai puțini bani decât li s-a promis, erau transportate cu autocarul din străinătate spre casă a doua sau a treia zi după operație, pe drum sau acasă erau jefuiți și de banii rămași, erau amenințați, bătuți, nenorociți fizic și mintal.
Pentru a lupta cu această tragedie a fost nevoie de sprijinul Europei. O parlamentară din Elveția, membră a Consiliului Europei, a venit la Chișinău să documenteze situația după ce a văzut investigațiile mele la BBC, TV5, DN etc. Am purtat-o prin sate cu mașina noastră proprie, am mers la victime, am discutat cu ele, cu unele am mers la medici, la ultrasonografie. La final a fost pregătit un raport comprehensiv cu titlul teribil „Traficul de organe în Moldova”, care a fost prezentat în plen la APCE. Am fost invitată și eu, împreună cu una dintre victime. Raportul a șocat pe toată lumea, iar R. Moldova a fost obligată să ia măsuri, primul pas fiind ajustarea Codului penal, unde a fost introdus un articol special „Traficul de organe”. Au urmat arestări, pedepse, campanii de informare, iar fenomenul s-a diminuat.
Dacă nu era voința doamnei Ruth Gaby Vermot Mangold, parlamentară europeană, nu se știe câte persoane de la noi mai rămâneau fără organe. Dacă nu era APCE, nu se știe câți criminali rămâneau fără pedepse. Europa ne-a ajutat să ajustăm legislația și să avem protecție pentru victime. Și nu doar atât. Am ajuns ulterior să urmăresc problema persoanelor în dializă și a celor care au nevoie de transplant renal în Moldova. Câte vieți de maturi și copii s-au pierdut pentru că Moldova nu avea capacitate nici să ofere dializă tuturor, nici transplant. Câte mijloace europene au venit în Moldova – să fie dotate secțiile de hemodializă nu doar în Chișinău, dar și în regiuni. Cât sprijin a fost oferit ca să înceapă și operațiile de transplant la noi. Dar tot nu era suficient.
Cunosc zeci de cazuri de cetățeni ai Moldovei care au beneficiat de operații de transplant în statele europene, care au primit în acele spitale rinichi sau bucăți de ficat și în acest fel și-au salvat viața și s-au bucurat de zile cu soare. Statele europene au o reglementare foarte riguroasă a operațiilor de transplant, siguranța acestor proceduri este supravegheată cu mare strictețe, iar moldovenii, de fapt, nu pot ajunge să beneficieze de acest rai decât dacă au acte europene.
Iată că după 20 de ani de la acel raport cu privire la traficul de organe în Moldova, ajungem să vorbim, în sfârșit, despre drepturile cetățenilor moldoveni de a accesa servicii privind transplantul de organe în UE. Și tot atunci, Mamaliga i Tokana creează un fals în limba rusă, iar zeci de conturi rusești comentează afirmativ că Europa ar culege demult organele oamenilor în Ucraina și iată că vin și în Moldova să le preleveze, iar falsul este preluat de alte canale de telegram, care se numesc TV6-Moldova, Молдавия сегодня, Republic Of Gagauzia, Canal 5. E clară tendința? Canalele unor instituții afiliate lui Șor au creat o orchestră și atacă un drept sacru al cetățenilor R. Moldova – la tratamente și îngrijiri în cele mai calificate instituții medicale, mai ales în cazuri de extremă dificultate cum ar fi transplanturile. Aceste instituții sunt în UE. Iar falsurile privind piața de organe vin din Rusia.
