Editorial Alegeri cu sau fără supărări
Alegerile, la un pas de noi, după 77 de zile de „război” și pace din momentul lansării prezidențialelor-2024 și a referendumului constituțional pentru aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană – amenințați de Rusia și pe final de campanie electorală. Kremlinul continuă să exploateze și pe ultimele zeci de metri trei din cele mai speculate 8 proiecte electorale din această campanie: „Dreptate pentru toți” (Alexandr Stoianoglo), „Totul pentru Moldova” (Renato Usatîi) și „Moldova Nouă” a Nataliei Morari, plus milioanele de bani murdari ai lui Șor și Abramovici, care sunt o „bombă” cu efect întârziat de fabricație rusească sub prezidențiale și referendum. Potrivit Inspectoratului de Poliție Chișinău, doar în luna septembrie, pe conturile bancare a 130 de mii de persoane (racolate) au fost deconspirate transferuri din Federația Rusă de 15 milioane de dolari.
Un „fenomen fără precedent” – au calificat organele de anchetă situația. Și lucrurile nu se opresc aici. „Fenomenul” este în desfășurare. Inspectoratul Național de Investigații și Procuratura Anticorupție raportează zilnic sau aproape zilnic documentarea unor noi cazuri de finanțare ilegală în contextul alegerilor și al referendumului. Ce va fi și cum va fi până la urmă, vom vedea. Încă nu e clar: încheiem alegerile și o terminăm și cu problemele? Sau nu se vor termina nici problemele și nici alegerile, dacă e să luăm în calcul declarațiile unor candidați electorali de pe „stânga” că alegerile în R. Moldova abia încep și că după prezidențiale ne-ar aștepta parlamentarele anticipate. Dar să nu ne grăbim totuși cu tragerea concluziilor. Să așteptăm prezidențialele – că nu mai ține mult, să vedem și efectele schemelor Kremlinului – alegerile mituite și voturile cumpărate, să vedem ce vor face recruții lui Șor și – foarte important, pe cât de pregătit electoral și pe cât de mobilizat va fi pentru duminică electoratul – lumea trebuie să fie gata și de a riposta.
Nu de alta, dar marți, la Moscova, Șor, consternat de investigațiile recente ale Ziarului de Gardă, declara, cu referire la referendumul de aderare a R. Moldova la Uniunea Europeană (încercând să tragă „jăraticul” sub el) că „ei (moldovenii) vor să voteze pentru referendum, noi vom lupta împotriva acestui referendum și vom câștiga.” Deci, Șor se avântă s-o facă pe bravul, deși rămâne același fugar nenorocit prin lume. Și va rămâne: Șor ar putea reveni în R. Moldova doar dacă președinte (sic!) ar ajunge Renato Usatîi, Alexandr Stoianoglo, Tudor Ulianovschi sau Natalia Morari. Ei cu toții, fie că fac parte din aceleași grupări de interese, fie că sunt între ei în relație de amiciție și rudenie. Regulile de joc aici sunt ale lor și doar pentru ei. „Doar pentru Moldova” (sloganul electoral al lui Usatîi) nu știu dacă e de aici.
Pentru supravegherea alegerilor și referendumului la CEC s-au înregistrat 1758 de observatori străini și naționali. Excelent. Dar nu în cazul R. Moldova și a dezmățului electoral practicat de Rusia în condițiile R. Moldova. Noi nu suntem Germania, Marea Britanie sau… Observatorii internaționali în Europa nu sunt pe post de paznici. Și nici observatorii naționali nu o fac. Dacă Maia Sandu și Octavian Țîcu nu vor avea observatorii lor la secțiile de votare, riscul de falsificare a votului este extrem de mare.
Duminică mergem la vot. Batem în poartă la vecini, ne strigăm peste gard cumnatul sau cumetrii, ne telefonăm prietenii, neamurile, ne luăm la braț părinții sau buneii și – la vot. Ceea ce trebuie să avem cu noi sunt două lucruri: cu cine votăm și ce facem cu referendumul? Dar cu referendumul nu avem ce face decât să răspundem la întrebarea „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării R. Moldova la Uniunea Europeană?” Dacă nu aveți probleme cu UE, puneți „DA”.
Trecerea integrării europene în Constituție înseamnă mai multă siguranță că acest lucru se va întâmpla. Și atât. Că se va întâmpla la anul sau peste ani, va fi atunci când vom fi pregătiți. În rest, nu ne obligă la nimic, cu atât mai mult că acest lucru nu se va întâmpla nici mâine, nici la anul, iar noi în Europa vrem din 2014, de când am semnat Acordul de Asociere cu UE. Toate sperietorile astea că dacă votăm „DA” ne vom pierde independența, că vine NATO peste noi, că va fi război cu Rusia, că bărbații se vor însura cu bărbați și femeile se vor mărita cu femei – sunt gogoașe, propagandă venită de la Moscova. Kremlinul nu dorește ca R. Moldova să se îndepărteze de Rusia. Asta-i povestea.
Legat de alegeri. Pe cine alegem dintre cei care ne pot duce înainte, nu înapoi. Problema e destul de delicată. Pe „dreapta” în special. Unu: „stânga” e mai populistă. Și doi: de pe „dreapta”, în competiție au intrat partide nerodate electoral. PAS? Nu prezintă nimic. Maia Sandu e pe contul oricui, numai nu a PAS-ului. Dacă nu ar fi candidat Renato Usatîi, soluția pentru „dreapta” (din ceea ce avem) ar fi fost Octavian Țîcu. Dar Usatîi este un concurent care nu poate să nu fie luat în serios. Altfel, Usatîi ajunge la președinție, iar cu Usatîi președinte, noi pierdem R. Moldova. Renato vrea republică prezidențială nu pentru noi, ci pentru a o putea readuce, printr-o singură semnătură, sub ruși. Riscul e foarte mare. Și în acest caz, soluția ar fi… Maia Sandu. Simt deja reproșurile, știu și supărările, da, a dezamăgit (în unele domenii) și cu asta-i spus tot, dar care ar fi o altă soluție pentru a salva alegerile? În căutarea răspunsului, sunt acum exact în situația băiețelului din Moartea Căprioarei de Nicolae Labiș. Vă amintiți? – „Mănânc și plâng. Mănânc.” Asta e situația. E loc de compromis? Ori scoatem supărările în față și pierdem alegerile?
Și pe final, o remarcă: pentru supravegherea alegerilor și referendumului la CEC s-au înregistrat 1758 de observatori străini și naționali. Excelent. Dar nu în cazul R. Moldova și a dezmățului electoral practicat de Rusia. R. Moldova nu e Germania, Marea Britanie sau… Observatorii internaționali în Europa nu sunt pe post de paznici și ei nu stau lipiți de scaune de la sigilarea urnelor de vot și până la semnarea protocoalelor. Și nici observatorii locali nu o fac. Dacă Maia Sandu și Octavian Țîcu nu vor avea observatorii lor la secțiile de votare, riscul de falsificare a votului este de sută la sută în cazul administrațiilor locale controlate de „stânga”. O urnă de vot rămasă câteva minute fără supraveghere poate da peste cap cea mai reușită campanie electorală. Și apoi, credeți că Șor nu a avut grijă și de mituirea comisiilor electorale acolo unde a fost posibil?
