Editorial Al cui e referendumul?
Ziua de 20 octombrie 2024 se apropie cu pași grăbiți și cetățenii R. Moldova trebuie să facă 2 alegeri: să-și aleagă președintele și să aleagă cursul statului pentru viitor, votând la referendumul pentru aderarea la UE. Deși mai mult de jumătate din populație arată în sondaje că va participa la referendum, în spațiul publicîncă există dezbateri cu privire la necesitatea acestuia și cui anume va folosi referendumul. Analizăm câteva dintre ipoteze.
Ipoteza nr. 1. Referendumul este al Maiei Sandu, ea va fi avantajată
Mai mulți naratori politici explică decizia cu privire la organizarea referendumului prin nevoia Maiei Sandu de a acumula mai multe voturi pentru propria sa candidatură. Dacă ne uităm atent la cifrele cu privire la prezidențialele și referendumurile din trecut, această ipoteză nu ține. În primul rând, la alegerile prezidențiale au fost întotdeauna mai mulți votanți decât la alte tipuri de scrutine: parlamentare, locale sau la cele câteva referendumuri. Deci, nu au ieșit niciodată mai mulți oameni la un referendum decât la prezidențiale. De exemplu, referendumul din septembrie 2010 nu a fost validat, pentru că s-au prezentat mai puțin de o treime din votanți. Dar prezidențialele au fost validate în toți anii în care s-au desfășurat.Concluzia e că referendumurile pot beneficia de prezidențiale și nu invers.
Ipoteza nr. 2. Referendumul este al partidului aflat la guvernare, al PAS.
Și da, și nu. Dacă admitem că vor fi suficienți participanți la referendum care vor spune ”da” integrării europene, asta înseamnă că cetățenii R. Moldova susțin partidele pro-europene. PAS nu este singurul, dar este unul dintre partidele mari care promovează valorile europene și ar putea considera că acest vot este și un vot de susținere pentru acest partid. Dar, niciun partid nu se poate ține la putere doar pe declararea unor valori, fără să dea rezultate concrete. Deci, referendumul, în cazul unui vot masiv de susținere, va însemna un vot de încurajare pentru oricare partid pro-european activ. Într-un stat ce are justiția șchioapă, economia pe brânci, securitatea amenințată zilnic și populația sărăcită, nu e deloc simplu să demonstrezi impact și orice partid pro-european poate să piardă mai mult decât să câștige în aceste condiții.
Ipoteza nr. 3. De referendum are nevoie UE
Am auzit nenumărate narațiuni venite dinspre lumea rusă precum că Occidentul are foarte mare interes să ia Moldova, pentru că are pământuri bogate și resursele noastre sunt unice. Prieteni, haideți să ne uităm pe hartă, să ne dăm seama unde ne aflăm: Uniunea Europeană are un teritoriu de 4 milioane de kilometri pătrați, iar R. Moldova are 33 843 de kilometri pătrați, adică Moldova are un teritoriu care ar constitui mai puțin de 1 procent din teritoriul Uniunii Europene. De fapt, țin să vă amintesc că Rusia a ocupat și deține până în ziua de azi controlul asupra a 10% din teritoriul R. Moldova și la asta e bine să ne gândim – cum să reîntregim puținul pe care îl avem și să ne integrăm împreună în UE, un sistem în care țările mici se simt egale cu cele mari.
Ipoteza nr. 4. Referendumul este al cetățenilor R. Moldova
De ce ne mai trebuie referendum, nu se putea fără el? Puteam să construim o democrație europeană fără a fâlfâi cu referendumul, mai ales că R. Moldova deja a primit statutul de stat candidat pentru integrarea în UE. Și da, și nu.
În acest an, R. Moldova a împlinit 33 de ani și la final de august cu toții ne-am amintit cum au ieșit oamenii în stradă să militeze pentru desprinderea de URSS, pentru independență, pentru limba română, pentru identitate în anii 1989-1991. Eu personal am participat la toate acele întruniri și am votat din stradă, alături de sutele de mii de oameni veniți din sate și orașe în Piața Marii Adunări Naționale, pentru limba română și pentru independență. Acele Mari Adunări Naționale au fost niște referendumuri, prin care cetățenii și-au exprimat voința. De libertățile ulterioare au beneficiat toți cetățenii, și cei care au fost la acele întruniri, și cei care nu au fost. Dar cu toții am avut documente și mărturii că aceasta a fost voința poporului – să ne desprindem de URSS și să ne restabilim identitatea. Acum, R. Moldova este într-o mare criză de securitate, care ne afectează economia, integritatea teritorială și dorința cetățenilor de a rămâne acasă. Ne-ar ajuta pe viitor să avem cu toții o dovadă că integrarea europeană este traseul ales de majoritatea cetățenilor, care să fie ulterior consfințit în constituție. De acest referendum au nevoie actualii și viitorii cetățeni ai Moldovei.
Ipoteza nr. 5. Referendumul este al Rusiei
Există și așa o posibilitate. Mai puțin probabilă, dar nu total imposibilă. Există posibilitatea ca la referendum să voteze mai puțin de o treime dintre cetățenii cu drept de vot și atunci acest plebiscit nu va fi validat. Sau, dacă majoritatea cetățenilor vor vota împotriva aderării la UE, atunci da, referendumul va fi un mare succes al Rusiei putiniste, care vrea să păstreze statele post-sovietice în zona statelor mai puțin dezvoltate ca ea. Deocamdată, sondajele arată o majoritate pro-europeană în R. Moldova, datele arată că diaspora moldovenească e stabilită preponderent în statele UE, cifrele arată că exporturile de fructe, legume și vinuri moldovenești către UE cresc în fiecare an. Tot cifrele oficiale arată că în UE oamenii trăiesc mai mult și mai bine decât în Rusia. De aceea întreb și eu din nou: vrem ca noi și copiii noștri să trăim mai mult și mai bine sau mai puțin și mai rău?
Răspunsul nostru colectiv se va vedea la 20 octombrie, referendumul va fi al celor care vor ieși la vot.
