EDITORIAL 100 de ani de Kremlin și 30 de ani de USAID în Moldova
În ultimele săptămâni, orchestrele moscovite de la Chișinău s-au lansat într-o campanie de neoprit, în care se toarnă gaz pe foc fără sfârșit într-un rug în care ei vor să ardă mass-media de investigație, presa independentă, ONG-urile și alte organizații care cred ei că au fost finanțate de USAID. Furia rusească e atât de mare încât se fac a uita de crimele Moscovei, cele noi și cele vechi, comise în Basarabia și nu doar, care nu au fost elucidate pe deplin timp de vreo sută de ani.
Zilele acestea, mai exact pe 5 martie, s-au împlinit 82 de ani de la decesul lui Iosif Stalin. Trebuie să menționăm că Stalin a murit, dar crimele lui, mai ales năravurile și atitudinile, trăiesc bine mersi. Iar crimele lui Stalin au însemnat crimele Moscovei, care au început în 1924, cu 100 de ani în urmă.
Tot la 5 martie, în anul 1940, NKVD-ul lui Stalin a comis o crimă, sângele căreia nu mai poate fi spălat: la Katyn au fost omorâți zeci de oameni într-un masacru – fără proces, fără dovezi, fără apărare. La 5 martie 1940, la Katyn a fost omorâtă elita poloneză, intelectuali, oameni ce aveau carte și atitudine. Peste 20 de mii de oameni omorâți prin împușcare, pentru care Moscova nu a răspuns niciodată, iar victimele nu au fost îndreptățite.
Ce a urmat? Mai multe crime. Deportările. Din Basarabia, începând cu anul 1940 până în 1951, din Ucraina – în aceeași perioadă, din Lituania, Letonia, Estonia, din statele și regiunile care au fost alipite la Rusia și pe care Stalin le-a dorit supuse prin înfricoșare și docile prin epurare etnică.
Acele crime au distrus sute de mii de vieți în Basarabia. Mulți au murit în trenurile spre Siberia, mulți au fost mâncați de lupi, țânțari, de friguri și de boli în Siberia sau în stepele kazahe, mulți s-au întors văduviți și orfani, dar nu au mai primit înapoi casele ridicate și lăsate de părinții lor. Moscova le-a luat viețile, iar celor care au scăpat cu viață le-a luat gospodăriile, actele, șansele și demnitatea. Și nu le-a mai dat niciodată nimic înapoi. Da, Moscova nu le-a dat înapoi nici măcar o scuză.
Pentru cei rămași au urmat anii de foamete organizată – Holodomorul din Ucraina, dar și foametea din Basarabia, când țăranii muncitori au murit cu miile de malnutriție, toate proviziile fiindu-le acaparate de către autoritățile sovietice.
Moscova are tradiții bogate să ocupe teritorii, să distrugă vieți și să nu-și recunoască crimele, astfel – să nu își ceară scuze, să nu plătească despăgubiri, să atace victimele până la ultima suflare, apoi să treacă la următoarele.
După destrămarea URSS, Rusia nu a lăsat fostele țări de ocupație sovietică să plece și să-și caute de viață. Georgia s-a pomenit cu două zone separatiste create de armata rusă, iar Moldova s-a pomenit cu un ditamai război început în martie 1992 de armata rusă și apoi, cu 11% din teritoriu separat. Iar Ucraina, având hotar direct cu Rusia (și zăcăminte), practic, nu a mai avut o zi liniștită de la căderea URSS. Și din 2014, după șederea tot mai îndelungată a noului Stalin la Kremlin, atacurile armate asupra Ucrainei și capturarea teritoriilor străine au fost dominanta zilei pentru ruși.
Kremlinul nu și-a cruțat vreodată nici măcar oamenii săi. I-a deportat în Gulaguri începând cu anii ‘40 ai secolului trecut pe cei mai înțelepți, educați și demni. Pe cei mai incomozi i-a împușcat până a ajunge la Gulaguri. Iar în perioada modernă, după venirea lui Putin la Kremlin, elita rusească a fost sugrumată exact după calapodul lui Stalin: vocile critice au fost arestate, trimise în închisori și lagăre, iar cei mai incomozi au fost omorâți pe furiș: Boris Nemțov – omorât în centrul Moscovei, Ana Politcovskaia – omorâtă în ascensorul din propriul bloc, Alexei Navalnîi – mort în Siberia, într-un lagăr, și mulți alții.
Amintesc, Kremlinul lui Stalin sau al lui Putin nu și-a asumat niciodată masacrele comise, nu și-a cerut scuze de la familiile văduvite, de la copiii orfani și de la statele atacate pe nedrept. Începând cu 2022, Rusia își atrage pe lista de crime sângeroase alte milioane de oameni omorâți în Ucraina, de la propriii mercenari ruși – la tineri, vârstnici și copii ucraineni omorâți cu sânge rece, fără vină, la ei acasă.
Și în toată această teroare sângeroasă, Rusia își face tot mai auzită vocea la Chișinău – criticând Europa și țipând că USAID ar fi finanțat organizații și activități criminale în Moldova. USAID a fost prezent în Republica Moldova timp de trei decenii, ani în care a fost pace, iar proiectele susținute au dus la dezvoltarea satelor, orașelor, comunităților.
USAID nu a comis crime, nu a omorât pe nimeni, nu a ocupat teritorii, nu a lăsat familii orfane, ci dimpotrivă – a susținut populația sărăcită de imperiul sovietic să își revină și să construiască o Moldovă independentă. Kremlinul nu are voie să atace proiectele USAID înainte de a elucida toți morții și toate crimele pe care le-a comis aici, înainte de a-și cere scuze și de a repara pagubele. Pur și simplu, nu trebuie să permitem agresorului să comită noi agresiuni, oricât ne-ar fi de greu. Dacă-i permitem, va fi și mai greu.
