Dodon acuzat de trădare. Va reacționa Stoianoglo?

La puțin peste o lună de la ultima sa vizită în Rusia, Igor Dodon a plecat iarăși la Moscova. „Într-o vizită de lucru”. A plecat să se vândă? A plecat să ne vândă? În tot cazul, nu a plecat cu gânduri bune, din moment ce și-a ascuns vizita. A zburat luni cu o cursă de noapte, dar și-a anunțat vizita abia marți, după ce a fost deconspirat de Renato Usatîi de la Partidul Nostru. Ce era de ascuns? Să vedem ce zice Dodon: „planific să discut la Moscova cooperarea în domeniul economic, facilitarea exportului mărfurilor noastre pe piața rusă, reluarea negocierilor cu Federația Rusă în privința creditului de circa 200 de milioane de euro, posibilitățile de susținere a diasporei moldovenești în Federația Rusă și altele”, a scris Dodon pe Facebook. Nimic ce ar da de bănuit. Asta, dacă agenda vizitei este cea pe care a declarat-o, însă, din câte știm, vizitele lui Dodon la Moscova au avut mereu o agendă paralelă, alta decât cea anunțată.

Dodon este la strâmtoare. Vin alegerile. În aproape 4 ani de mandat, Igor Dodon nu a realizat nimic din ce a promis, și pe plan extern, și pe intern. În relațiile cu comunitatea euro-atlantică rămânem în izolare, cu vecinii – ca mâța și câinele, dar și relația cu Rusia nu s-a schimbat, cu excepția faptului că Dodon ne-a făcut, formal, „observatori ai Uniunii Euroasiatice” și s-a dosit sub călcâiul lui Putin. În rest, în problema principală a relațiilor cu Rusia – diferendul transnsitrean, nicio schimbare: armata rusă este unde era, formatul de pacificare la Nistru – neschimbat, munițiile tot acolo, Transnsitria în continuare sub dominație rusească (cu toate consecințele ce reies din caracterul unui teritoriu ocupat). Pe plan intern – sărăcie, pandemie, hoție, instabilitate politică, degradare socio-economică… Nu e cea mai fericită situație pentru un președinte care își dorește nu doar un al doilea mandat la șefia statului, ci se visează un al doilea Putin în Moldova.

Dodon a mers la Moscova după sprijin electoral. „Omul lui Putin” așa a făcut în 1996, așa face și acum. Va cere bani? Și bani. Creditul de 200 de milioane de Euro va fi menit nu atât nevoilor bugetare ale R. Moldova, cât nevoilor electorale ale lui Dodon, pentru a-și putea cumpăra mandatul (electoratul). Doi: la Moscova, Dodon a discutat și condiția electoratului (gastarbeiterilor moldoveni) din Rusia. Dodon le-a cerut oficialilor ruși (sub pretextul crizei pandemice) să nu accepte deschiderea altor secții de votare în afara Ambasadei și Oficiului consular al R. Moldova la Moscova – instituții care îl sevesc cu multă poslușnicie. Trei: Dodon a mai mers la Moscova și pentru a se asigura, așa cum a mai făcut-o, de sprijinul electooral al Bisericii Ruse. Și patru: nu putea să rămână neabordată cu Moscova și mobilizarea generală a comandourilor electorale transnistrene în sprijinul său, pe 1 noiembrie. Subiectul a fost discutat la întrevederea cu D. Kozak, șeful-adjunct al administrației prezidențiale ruse, emisarul lui Putin pentru R. Moldova în problema transnsitreană. Președinția rusă a anunțat că V. Putin nu s-a întâlnit cu Dodon. Cu Putin sau fără el (Kozak e puțin?), nu contează, pentru că, indiferent cu cine a discutat Dodon, esențele rămân aceleași: Dodon a mers cu cerșitul, iar Moscova l-a întâmpinat cu condiționalitățile. Dodon se vrea încă 4 ani presedinte, iar Rusia vrea transnistrizarea (federalizarea) R. Moldova și readucerea ei sub umbrelă rusească. Deși ambele președinții – rusă și moldovenească nu spun nimic la tema Transnistriei, ea a fost principalul subiect pe agenda vizitei. Întrebarea e doar sub ce aspect și în ce termeni s-a discutat. Și doi: nu e clar, dacă a mers Dodon la Moscova, sau a fost chemat. Mai degrabă, a fost chemat. Kremlinul vrea, probabil, să își clarifice relațiile cu el și să vadă dacă îi mai oferă o șansă, și dacă „da”, cu ce preț? Nu putem cunoaște ce i-au cerut rușii lui Dodon în schimbul sprijinului electoral, dar, știindu-l ușor la trădare, nu punem la îndoială că el a fost de acord să accepte orice tranzacție cu Rusia, doar să rămână președinte. Iar condiția nr.1 a Rusiei, în cazul R. Moldova, știm care este: federalizarea – lucru sprijinit de Dodon cu ambele mâini. Și în acest sens, Dodon nu doar că devine vulnerabil, dar și periculos. După 2016, Dodon a făcut câteva tentative de federalizare a R. Moldova (ultima o avem documentată în materialele video din 2019 în care Dodon încearcă să-i împingă lui V. Plahotniuc o făcătură de Acord politic de rezolvare a diferendului transnistrean), dar a eșuat de fiecare dată. Putin a sperat în 2017, mai apoi în 2018, și după, în 2019. Ce va urma? S-ar putea ca, de data asta, Moscova să-i ceară lui Dodon să rezolve cazul până la alegeri. Cel puțin, să complice lucrurile dacă nu le poate rezolva, așa cum a făcut-o P. Lucinschi în 1997. Kremlinul, de data asta, s-ar putea să-i fi cerut mai întâi „scaunele” (R. Moldova) și după asta – „banii” (Ilf și Petrov, 13 scaune).

Atât timp cât Dodon nu va pleca de la guvernare, R. Moldova riscă să rămână o colonie postsovietică, debusolată, neadecvată politic, cu două regimuri de guvernare – unul constituțional și altul neconstituțional – ambele cotrolate de Moscova. Dovada cea mai recentă a acestei ambiguități este întrevederea „oficială” (?!) a lui Dodon de săptămâna trecută de la Condrița, cu neoficialul V. Krasnoselski, șeful regimului separatist de la Tiraspol, pe care Dodon l-a tratat ca „președinte al Transnistriei”. Și asta o făcea „marele statalist”, care jurase, acum 4 ani, pe Constituție, că va fi garantul independenței, suveranității și unității teritoriale a R. Moldova. Mai târziu, serviciul de presă al Președinției s-a scuzat, invocând că adresarea a fost una de uz protocolar. Curios. De când în uzul protocolar bandiții nu mai sunt bandiți, iar criminalii – criminali? Cazul a scandalizat mai multă lume: veteranii Războiului de la Nistru, deputații primului și actualului parlament, partidele extraparlamentare. Dodon a fost amenințat cu demisia, iar PPDA a depus o sesizare pe numele procurorului general, cerând ca Dodon să fie cercetat penal pentru trădare de țară. Va reacționa A. Stoianoglo?