Dodon a pierdut în instanță, dar e prea puțin
La 30 noiembrie, Curtea de Apel Chișinău a luat decizia că Igor Dodon a emis declarații false, defăimătoare, calomnioase și denigratoare, care au fost inserate în pliante răspândite pe larg și în spoturi video difuzate la mai multe posturi TV.
Peste câteva zile, Curtea Supremă de Justiție a menținut aceeași hotărâre: „Se menține încheierea din 30 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Maia Sandu împotriva lui Igor Dodon cu privire la recunoașterea ca fiind false, defăimătoare, calomnioase şi denigratoare informațiile înserate în pliantul pe suport de hârtie cu caracter electoral, care prejudiciază direct onoarea, demnitatea, reputația şi drepturile personale nepatrimoniale ale Maiei Sandu; recunoașterea ca fiind false, defăimătoare şi denigratoare informațiile din spotul difuzat la datele de 05, 06, 07, 08, 09 şi 10 noiembrie 2020 la mai multe posturi de radiodifuzori, care prejudiciază direct onoarea, demnitatea, reputația şi drepturile personale nepatrimoniale ale Maiei Sandu și obligarea pârâtului Igor Dodon de a sista imediat răspândirea informațiilor denigratoare în adresa concurentului electoral Maia Sandu cu prezentarea scuzelor publice de rigoare în acest sens”, se arată în decizia CSJ din 3 decembrie”.
Președintele în exercițiu a difuzat informații false ca să își adjudece superioritatea asupra contracandidatei sale. Adică, un șef de stat a arătat fiecărui cetățean al R. Moldova că, fiind în exercițiul funcțiunii, fiind salariat din banii publici, și-a creat o fabrică de falsuri care au fost tirajate și distribuite cu bună știință. Problema este amplificată de alți doi factori: aceste calomnii și falsuri au fost elaborate și emise în timp ce președintele era deservit de diverși consilieri pe probleme de drept, justiție, mass-media, drepturile omului – toți plătiți din bani publici. Mai mult decât atât, produsele electorale, calificate de către instanță drept false, calomnioase, neconforme legislației, cu atât mai mult statutului de lider de stat, deci producerea acestor calomnii descalificante a fost achitată din fondul electoral care, implicit, conține și bani publici.
Deci, producerea acestor falsuri a fost finanțată de 3 ori din bani publici (salariul de președinte, salariul consilierilor, fondul electoral). Da, admit că la momentul în care a emis aceste divagații, Dodon își luase concediu, dar dacă în acest răstimp revenea la Președinție, oricând voia să semneze decrete privind decorarea ortacilor cu ordine și medalii, cum am putea avea siguranța că emiterea acestor materiale considerate false și denigratoare nu au fost eliberate tot acolo?
Și mai trist este că președintele R. Moldova Igor Dodon a fost, pe parcursul celor 4 ani, garantul Constituției și al tuturor drepturilor umane. Deci, nu era vorba de un simplu cetățean, nici de un simplu politician, nici de un simplu prim-ministru măcar. Era garantul absolut al drepturilor omului și el și-a folosit această postură exact ca să încalce drepturile altora, fiind plătit din bani publici pentru asta. Dar Dodon a comis un rău și mai mare decât calomnierea contracandidatei sale Maia Sandu. Președintele statului a dat de înțeles tuturor demnitarilor, tuturor funcționarilor, tuturor politicienilor, tuturor justițiabililor și, pur și simplu, tuturor cetățenilor, inclusiv copiilor, că se poate să produci falsuri și calomnii pe bani publici, să le distribui peste tot și nu vei păți nimic, absolut nimic. Prin acest comportament, Dodon le-a spus tuturor: e bine să fii demnitar, primești bani și calomniezi, ataci, distribui falsuri și te bucuri de putere împotriva cui vrei, căci sistemul e putred, nu te va pedepsi, nu te va atinge nici măcar cu un deget.
La momentul în care scriu aceste rânduri, se încheie Ziua Internațională Anticorupție și începe Ziua Internațională pentru Drepturile Omului. Până când următorul președinte sau prim-ministru, sau deputat își va permite calomnii similare pe bani publici, propun să instituim o lege nouă: cel care a comis acțiuni inadecvate, inclusiv a distribuit falsuri și calomnii fiind în funcție publică, dar mai ales cel care va încălca drepturile omului, fiind în funcția de garant al drepturilor omului, să fie privat pentru totdeauna de dreptul de a deține funcții publice și de a primi bani publici. Să aibă doar fericirea de a fi cetățean de rând și să guste pe deplin din acest statut, alături de ceilalți. Nu e prea dur, nu?
