Proiectul de lege înregistrat în Parlament prin care clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău, care a fost naționalizată în perioada sovietică și în care în prezent se află blocul doi al Bibliotecii Naționale a R. Moldova, urmează să fie transmisă, cu titlu gratuit, din proprietatea publică a statului în proprietatea Mitropoliei Basarabiei din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fără drept de înstrăinare, a divizat societatea. Unii susțin acest gest, iar alții îl critică.

Mai jos, vă propunem să citiți opiniile (diferite) și argumentele a doi tineri despre această inițiativă legislativă.

Sabin Rufa este student în ultimul an la Economie, Politică și Studii Internaționale în Marea Britanie. Este membru al Colegiului Tinerilor Ziarului de Gardă, iar din acest an a început să scrie editoriale în ZdG. În opinia lui, acest gest al autorităților nu trebuie înțeles drept un privilegiu, ci ca unul natural de reparare a nedreptăților realizate în perioada sovietică, în mod special împotriva Mitropoliei Basarabiei. Mai mult, Sabin speră ca acest eveniment să marcheze începutul unui proces mai amplu de îndreptățire a persoanelor și entităților, inclusiv celor religioase, ale căror bunuri au fost confiscate ilegal de autoritățile bolșevice.

Ion Andronache este militant pentru drepturile omului și inițiator a mai multor inițiative civice. În spațiul public a devenit cunoscut prin vlogul său în care erau abordate subiecte religioase. El crede că inițiativa legislativă încalcă în primul rând „regulile” bunului simț. „Noi nu putem oferi privilegii și beneficii unui cult pentru că legea spune clar că aceasta este o discriminare în formă gravă”, crede Ion, care spune că decizia sa de a critica inițiativa legislativă „nu este o poziție anti Biserica Ortodoxă Română și nici nu este o poziție anti România. Este o poziție anti PAS, pentru că inițiativa este a lor”.

Biblioteca Este Națională. Seminarul #NuPrea

La data de 6 martie curent, în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege cu privire la transmiterea cu titlu gratuit a unui bun imobil. Astfel, în cazul clădirii fostului Seminar Teologic din Chișinău, aflată la intersecția străzilor 31 august 1989 și Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni, s-ar face derogare de la Legea cu privire la ocrotirea monumentelor și cea cu privire la administrarea și deetatizarea proprietății publice, aceasta trecând în proprietatea Mitropoliei Basarabiei. Ca și în alte cazuri, critica este binevenită atunci când este constructivă și lasă loc de dialog și înțelegere. Dar criticii trebuie să se asigure că au înțeles toate datele problemei și să își asume onest motivele din care se opun inițiativei respective.

Primul element și care sare în ochi drept cel mai nepotrivit, este declarația unor deputați că acest proces ar fi un „gest de bunăvoință” față de Biserica Ortodoxă Română (BOR) și Mitropolia Basarabiei (MB). Pe bună dreptate, sintagma aceasta a cauzat nedumerire – cu ce ocazie să fie dăruit un imobil public unui cult religios? De fapt, această exprimare defectuoasă a diminuat din importanța a ceea ce este de fapt repararea unor represiuni politice și economice ale guvernării sovietice împotriva Bisericii din Regatul României. În termeni mai simpli, atunci când statul recuperează banii sau bunurile odinioară furate de la un individ sau entitate oarecare, nu întoarce înapoi cele recuperate drept favor, cadou sau „gest de bunăvoință”. Le returnează proprietarului de drept, incontestabil, fără implicații emoționale. Această inițiativă reprezintă astfel, de facto, o retrocedare demult necesară.

Cu dăruirea și bunăvoința ne-am lămurit. Cum rămâne cu doleanțele Bibliotecii? Într-o petiție publică, Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova vine în sprijinul Bibliotecii Naționale(BN) a Republicii Moldova. Principalele argumente sunt banii investiți în reabilitarea imobilului după cutremurul din 1977, prezența în această clădire a nucleului de patrimoniu al Bibliotecii Naționale (colecția de carte veche și rară, colecția de arte și hărți, audiovideoteca etc.), dar și faptul că blocul principal al BN nu ar rezista deciziei, conținând deja 2,5 milioane de volume, deși a fost proiectat pentru 1 milion. De cealaltă parte a conversației, reprezentanții MB au dat asigurări că până la găsirea unei alternative nu intenționează să schimbe destinația clădirii și se angajează să suporte toate costurile pentru restaurarea monumentului istoric. Astfel, pe lângă faptul că nucleul de patrimoniu nu va fi mutat, clădirea va fi renovată, acesta fiind și un element important al inițiativei legislative, prin care se obligă MB să păstreze, să întrețină și să folosească bunul imobil în conformitate cu cadrul normativ privind ocrotirea monumentelor. 

Îngrijorările legitime ale Bibliotecii fiind rezolvate, trecem la un argument invocat de unii reprezentanți ai societății. Și anume, precedentul periculos legal, despre care unii dintre cei mai vocali opozanți ai retrocedării spun că se creează. Dar ce anume e periculos sau indezirabil la acest precedent? Aceleași persoane care îl semnalizează critică și faptul că altor culte religioase nu li s-au întors bunurile confiscate de sovietici. Dacă asta e o frământare sinceră, atunci un astfel de precedent ar trebui întâmpinat cu optimism, pentru că oferă altor entități o premisă legală și în opinia mea, necesară și corectă, de a-și redobândi bunurile. Și asta tocmai pentru că în Moldova se pare că „nu există o lege cu privire la retrocedările de imobile și terenuri către foștii proprietari interbelici, confiscate de către în timpul regimului sovietic de ocupație”.

Or, incapacitatea statului de a acoperi aceste cereri nu este un motiv de a le respinge dreptul la proprietățile ilegal confiscate. „Retrocedăm toată Basarabia?” – răspunsul e „da”, dacă nimic nou nu a fost construit de atunci și „toată Basarabia” sunt aceleași clădiri vechi, reciclate, dar neîngrijite așa cum merită. Poate fi găsit și un numitor comun, analizând individual fiecare solicitare. De exemplu, clădirea Președinției nu poate fi transformată în biserică luterană, deși teritoriul pe care e construită a aparținut acestei comunități până la confiscările sovietice. În schimb, un sistem de reparații materiale pe termen lung, de răscumpărare a terenului și/sau de acordare a unui teren diferit, ar fi singura metodă de a pune capăt unor injustiții vechi de 80 de ani.

Această discordie a fericit cel mai mult opoziția, care ori a capitalizat și a falsificat povestea retrocedării, ori a lăsat situația pe mâinile celor care nu s-au pătruns de subiect în întregime. Tăvălugul social a prins avânt, alimentat atât cu jumătăți de adevăruri și abordări simpliste, rudimentare și oarecum manipulatoare, dar și de către scepticismul legitim față de tranzacțiile (financiare sau de imagine) între stat și biserică. Indivizi precum Mark Tkaciuk și-au scuturat umerii de naftalină și au mințit, spunând că fondurile de carte sunt aruncate la gunoi, iar o clădire istorică e dată unui stat străin. 

Un rezultat pozitiv al zâzaniei pornite este faptul că s-a descoperit sărăcia lucie din conturile BN. Astfel, presiunea pentru crearea unor blocuri noi de utilizare, stocare și cercetare a patrimoniului cade, natural, pe umerii statului. Dar să nu ne mirăm dacă aceste costuri vor fi acoperite în același mod în care au fost reparate clădirile Muzeului Național de Artă, Sălii cu Orgă sau ale altor sute de instituții – de românii din dreapta Prutului. De altfel, România este principala sursă de carte și cărți pentru Moldova și românii de pretutindeni. Primele licee moderne post-sovietice din Chișinău, care au educat primele generații de tineri independenți în cuget și fire, au făcut-o din manuale românești. 

Dacă după ce toate aceste piese sunt puse la locul lor, opinia unora rămâne neschimbată, atunci o altă întrebare merită pusă. Și anume, oare e această opinie creată factologic, ori dintr-o atitudine principială atunci când persoana păgubită este Mitropolia Basarabiei? Nu ar fi o noutate – Mitropolia Basarabiei a așteptat un deceniu înainte ca CEDO să oblige guvernarea comunistă să o înregistreze.

Nu există nici un dubiu că istoria Oricărei Biserici Ortodoxe conține file negre de exploatare a șerbilor, de instigare la ură, de influențare a politicii. Rămășițele acestor procese continuă să o bântuie până în prezent – iar privilegii nefondate, de tipul pașapoartelor diplomatice, trebuie eliminate în toatalitate, pentru că nu fac parte din premisele funcționării unui cult religios. Îmi vine totuși în minte exemplul democrației americane, construită de proprietari de sclavi, cu un trecut sumbru, dar care a progresat și s-a auto-purificat în timp. Cred că lecția e de a permite și susține încercările acestor instituții să se reformeze. Onorarea și respectarea drepturilor Mitropoliei Basarabiei (și a oricărei alte entități religioase) este un concept incontestabil, și nu un privilegiu. Dacă aceasta e gata și să contribuie, și să dăruiască societății în acest proces, atunci poate reforma nu-i atât de departe.

Bun simț? Transparență? Nu, n-am auzit!

Ion Andronache

Inițiativa legislativă cu privire la transmiterea cu titlu gratuit al blocului nr. 2 al Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei încalcă în primul rând „regulile” bunului simț. Pe de o parte inițiativa trezește în oamenii de la noi acel sentiment religios care iese din hibernare de vreo două-trei ori pe an… și plus la acesta, aici apare și românismul moldovenilor dintre Nistru și Prut, iar pe de altă parte, inițiativa chiar dacă aparent pare pentru mulți una coerentă, ea contravine în totalitate principiilor legalității și egalității. Dar… le voi lua pe rând.

Așadar, un grup de deputați PAS înregistrează în Parlament acest proiect de lege care în mod normal ar trebui să vină din partea Ministerului Culturii. Însă conducerea Ministerului nici până astăzi, la 10 zile de la înregistrare, nu a venit cu o poziție oficială, mai ales că această inițiativă a fost cea mai discutată în societate toate aceste zile. Proiectul până a fi înregistrat trebuia supus dezbaterilor publice pentru că evident este un subiect foarte important. Mai mult ca atât, nici măcar conducerea Bibliotecii Naționale nu cunoștea despre aceste planuri ale guvernării. Angajații declarau că au aflat despre asta din presă. 

Inițial toți am avut doar textul proiectului de lege, iar în nota informativă scria că această inițiativă este necesară pentru a repara echitatea istorică întrucât proprietățile Mitropoliei Basarabiei au fost confiscate de regimul sovietic, inclusiv blocul 2 al Bibliotecii Naționale (clădirea fostului seminar teologic). Și atunci toate interpretările au dus la „retrocedare”, inclusiv Mitropolia Basarabiei în comunicatul său a scris că această inițiativă „nu constituie acordarea cu titlu gratuit a unui bun al statului, ci restituirea unui bun bisericesc către proprietarul său anterior, de dinaintea ocupației sovietice”. Deși despre retrocedare nici nu poate fi vorba, pentru că legislația națională indică clar că retrocedarea proprietăților se face doar persoanelor fizice, victime ale represiunilor politice. Mitropolia Basarabiei nu este persoană fizică.

Când anumiți juriști au început să explice despre asta în spațiul online, unul din deputații PAS, autor al proiectului, a venit cu o primă clarificare. Cică nu mai e retrocedare, dar un simplu „gest de bunăvoință” față de statul român. Însă și acest gest nu este unul legal. În primul rând pentru că blocul 2 al Bibliotecii Naționale este un bun public de interes național care nu poate fi înstrăinat sau depus în capitalul social al unor persoane juridice. 

Discuțiile aprinse pe acest subiect continuau, astfel au început și alți membri PAS (inclusiv președinta Maia Sandu) să ia apărare proiectului de lege. Retorica lor era despre cât de mult ne ajută România și că noi ar trebui măcar cât putem să dăm înapoi. Dar stați un pic! Mitropolia Basarabiei nu este statul român. Nici măcar Biserica Ortodoxă Română nu este egală cu statul român. Mitropolia Basarabiei de jure și de facto este un cult înregistrat în Republica Moldova, care ca și celelalte câteva zeci de culte activează pe teritoriul țării. Că Mitropolia Basarabiei se declară o „filială” (parte integrantă) a unui cult recunoscut oficial în România, pe noi ca stat nu ar trebui să ne intereseze prea mult, poate doar pe cei de la securitate. Însă noi suntem un stat suveran și democratic care trebuie să ofere egalitate în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice tuturor cultelor înregistrate. Noi nu putem oferi privilegii și beneficii unui cult pentru că legea spune clar că aceasta este o discriminare în formă gravă.

Când și despre aceste contraargumente au auzit autorii proiectului, au mai născocit ceva. Deja nu mai este un cadou întocmai pentru statul român și nici pentru Mitropolia Basarabiei, ci este un gest de recunoștință pentru Misiunea Socială Diaconia înființată de Mitropolia Basarabiei. Într-adevăr „Diaconia” este o organizație care face foarte multe lucruri bune pe teritoriul Republicii Moldova. Însă noi avem atâtea organizații care de zeci de ani fac lucrul statului și se implică pe domeniul social acolo unde statul nu reușește deloc și care cu greu reușesc să supraviețuiască neavând nici un ajutor de la stat. Este o abordare cel puțin nedreaptă. Dar oricum nici acest argument nu este relevant, având în vedere că inițiativa dacă va deveni cumva lege, nu va fi constituțională.

Un alt aspect defectuos al comunicării autorilor proiectului cu cetățenii a fost neclaritatea în legătură cu ceea ce se află de fapt în acel edificiu, nucleul de patrimoniu al Bibliotecii Naționale – colecția de carte veche și rară, colecția de arte și hărți, audiovideoteca. Ce va fi mai departe cu această avere culturală a țării? Unii protagoniști spun că va fi construită o clădire nouă și modernă, alții spun că tot ce a fost în clădire va rămâne acolo și sub noii proprietari. Alții de la guvernare, mai pragmatici, spun că încă nu se știe, dar cu siguranță se vor găsi soluții. Însă de fapt toate aceste discuții nici nu trebuiau să aibă loc. Acest proiect de lege este un moft personal al cuiva. Și acela poartă haine albe. Acest moft nu trebuia luat în considerare. Din explicațiile deputaților PAS, putem foarte bine să ne dăm seama care este scopul acestui cadou generos și ce va fi în acest edificiu dacă va deveni proprietatea Mitropoliei Basarabiei. „Ei au nevoie să activeze în condiții demne și într-un sediu nou“, au spus ei. Cu alte cuvinte, acest monument istoric din inima capitalei va deveni (dacă va fi votat) „palat mitropolitan”, unde va sta mitropolitul cu secretarii săi. 

Înțelegem perfect legătura strânsă dintre cei care conduc astăzi Guvernul României și cel care poartă haine albe, însă noi ar trebui să avem coloana vertebrală dreaptă și să nu mai călcăm pe greblele pe care am călcat acum douăzeci de ani, atunci când am oferit altcuiva privilegii și beneficii. Nedreptatea, ilegalitatea și abuzul nu poți să le repari cu o altă nedreptate, ilegalitate și abuz. Ca să repari greșelile trecutului trebuie început totul de la zero, oferind tuturor tratament egal. Înțelegem că în politică trebuie să faci compromisuri, însă nu din contul bunurilor publice de interes național și nici din contul drepturilor omului.

Dacă ajutorul României este unul condiționat nu-i o mare problemă. Suntem gata să oferim altceva. Nu Biblioteca! Însă pe viitor ar fi corect și bine ca noi cetățenii să fim informați din timp despre astfel de condiții ale donatorilor externi, ca să putem cântări pe cântarul nostru „brânza fratelui”.

Totodată mă bucur să văd cât de multă lume s-a mobilizat să susțină cauza Bibliotecii Naționale. Zeci de organizații non guvernamentale, activiști și activiste au lansat împreună un apel către autorități să renunțe la acest proiect de lege. Un apel în care este explicat foarte bine toate aceste aspecte juridice. Sper foarte mult că deputații au înțeles deja greșeala și se vor conforma. Altfel îi va costa mult. Pe ei și pe noi. Însă pe noi totuși mai puțin, pentru că noi oricum Biblioteca ne-o vom întoarce înapoi.

Și încă ceva… să se înțeleagă corect! Poziția celor care critică această inițiativă legislativă nu este o poziție anti Biserica Ortodoxă Română și nici nu este o poziție anti România. Este o poziție anti PAS, pentru că inițiativa este a lor. Suntem recunoscători României și vrem o relație sănătoasă, sinceră și corectă cu Ea.