De ce socialiștii nu vor anticipate?
Am ajuns s-o vedem și pe asta, că se vede. Și se vede bine. Dodon și socialiștii, care se îndârjesc de mai multă vreme s-o facă pe marii tuji în politica moldovenească, se tem de anticipate mai mult decât de COVID. A crezut cumva cineva că starea de urgență, instituită în grabă, pe 31 martie, de către coaliția monstruoasă Dodon-Șor-Sîrbu a fost făcută din rațiuni și considerente antiepidemice, pentru a diminua riscul răspândirii virusului și a redresa situația în sănătatea publică, care ajunsese catastrofală sub socialiști (Guvernul și Parlamentul rămân controlate de Dodon) după numărul cazurilor de îmbolnăviri și decese? Nu, evident.
Considerentul, dacă e să ne amintim, a fost unul exclusiv politic: pe 25 martie, la trei luni de la demisia Guvernului Chicu, Parlamentul eșuează și în cea de-a doua tentativă de alegere a unui nou Guvern și lasă, astfel, ușile larg deschise spre anticipate. Președinta Maia Sandu declara, în aceeași zi, că condițiile legale privind alegerea unui nou Guvern au fost epuizate și că va urma să ceară Curții Constituționale (CC) avizul de dizolvare a Parlamentului și anunțarea alegerilor parlamentare anticipate. Socialiștii intră în panică, resping intențiile Maiei Sandu și caută soluții pentru a nu admite anticipatele sau, cel puțin, pentru a le amâna. În joc este pus COVID-ul. Socialiștii și ”aliații” invocă că situația epidemiologică în republică este gravă, că nu e cazul, nu e cu ce, nu e momentul potrivit să fie scoasă lumea la alegeri pe timp de pandemie și declară stare excepțională la nivel național pentru 60 de zile. Altfel-zis, „pun în cui” (blochează) pe cel puțin două luni orice șansă pentru anticipate. Maia Sandu apelează CC și solicită constatarea circumstanțelor care ar justifica dizolvarea Parlamentului. La câteva zile, rând pe rând, pe numele CC pleacă alte două sesizări, din partea deputaților Octavian Țîcu (liderul PUN) și Sergiu Litvinenco (PAS) privind constituționalitatea declarării stării de urgență. Și unul, și altul susțin că la adoptarea hotărârii a fost încălcată procedura de declarare a stării de urgență, iar Renato Usatîi de la Partidul Nostru spune cu text deschis că socialiștii au speculat politic starea pandemică din R. Moldova pentru a amâna, dacă nu chiar a anula definitiv alegerile anticipate. În opinia sa, instituirea stării de urgență „nu a fost dictată de numărul mare de decese și persoane infectate (ceea ce s-a văzut la nici două săptămâni), ci de dorința socialiștilor de a amâna alegerile parlamentare anticipate”. Usatîi nu exclude că Igor Dodon a recurs la instituirea stării excepționale, pentru că era conștient că magistrații CC vor constata circumstanțele dizolvării Legislativului și anticipatele vor deveni inevitabile. Așa sau astfel, urmează să așteptăm decizia de azi a Curții. Între timp, Dodon și anturajul nu încetează să caute și alte soluții pentru a evita dizolvarea Parlamentului și a se salva de anticipate. S-a ajuns, inclusiv, în forurile europene. Au fost apelate Comisia de la Veneția și Consiliul Europei. Mare tupeu din partea PSRM, după ce, în 2016, Igor Dodon în campania electorală și după a turnat tone de zoaie în capul partenerilor occidentali, iar în prima zi de la învestire a scos din reședința prezidențială drapelul Uniunii Europene.
De ce se opun, de ce se tem socialiștii de anticipate, deși cu trei luni în urmă, Ion Chicu, asistat de Igor Dodon și Zinaida Greceanîi, declara că Parlamentul trebuie dizolvat, că el s-a compromis, că nu mai reprezintă interesele celor care l-au ales și că, în semn de acceptare a anticipatelor, își prezintă demisia. Bravadă. Spectacol. Mai departe de declarații nu s-a mers. Igor Dodon și azi bravează și face circ, atunci când declară că PSRM nu este împotrivă și nu se teme de alegeri, doar că „ele ar trebui organizate după depășirea crizei pandemice și economice în care se află țara”. Data? Anul? Vorbe. Când va ieși R. Moldova din pandemie și criză economică, dacă, furată de ei și chinuită de sărăcie, este în crize de când e ea. Lucrurile, de fapt, sunt mai simple. Dodon și socialiștii, înhăitați cu cei de la Șor și cu penalii „independenți” din Parlament nu au de ce să vrea anticipate, pentru că anticipatele nu sunt pentru ei, ele sunt împotriva lor. Pentru ei, a accepta anticipatele ar însemna să își taie creanga de sub picioare. Când Maia Sandu zice că „în Parlament există grupări care adoptă legi împotriva cetățenilor”, care „protejează scheme de corupție”, care „au furat și au slăbit instituțiile statului”, care „iau decizii și aprobă legi care-i avantajează pe ei și care dăunează țării”, îi are în vedere în mod direct și pe socialiști cu tot cu Dodon. Cum și la ce bun să vrea Dodon și „operbrigada” Dodon-Șor-Sârbu anticipate, dacă ei au deja o majoritate numerică care controlează Parlamentul și Guvernul? De ce să renunțe la mandate dacă tot chilipirul (încă doi ani de mandat) e încă înainte. Singurul lucru care le mai lipsește și pentru care se războiesc (în gol) cu Maia Sandu este un guvern funcțional, care să le deservească bugetar interesele. Adică, să îi ajute să fure mai departe R. Moldova.
Azi, 15 aprilie, CC va examina sesizarea președintei Maia Sandu cu privire la constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului. Dacă CC va da aviz pozitiv, în cel mult trei luni de la data semnării decretului de dizolvare, vom avea alegeri parlamentare. Igor Dodon a făcut acuzații calomnioase în presă la adresa unor ”forțe din exterior” și ”ambasadori” care, în opinia sa, ar încerca să influenţeze decizia CC. „Dacă judecătorii Curții vor decide dizolvarea Parlamentului, majoritatea parlamentară ar putea ignora această decizie…”, a amenințat Dodon. Chiar? Chiar am ajuns să admitem și una ca asta, să ne lăsăm manipulați şi jucați în „pocherul” lor politic de niște kuliocari și eretici? Pentru asta am trecut prin Marile Adunări Naționale, prin Războiul de la Nistru, prin Podurile de Flori, Drumul Crucii, prin Mișcarea de Eliberare Națională?
