De ce R. Moldova ar trebui să aleagă Uniunea Europeană?
R. Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, cu tradiţie şi cultură europeană. Actualmente, dezbaterile privind construcţia europeană sunt multiple şi diverse. R. Moldova, în condiţiile în care noua orânduire mondială se configurează în jurul marilor centre de putere, nu poate rămâne în afara acestora. Astfel, este foarte important de a ne orienta şi integra într-unul dintre aceste centre de putere. UE ar fi singurul centru de putere pentru R. Moldova capabil să-i asigure perspective de dezvoltare şi securitate naţională, deoarece deţine o pondere politică şi economică incontestabilă.
Ideea integrării europene a R. Moldova a devenit actuală odată cu destrămarea URSS şi proclamarea independenţei. Relaţiile R. Moldova cu UE s-au dezvoltat lent, deoarece UE întotdeauna a abordat cu prudenţă tematica respectivă. Alt motiv l-a constituit şi poziţia ambiguă a mai multor guverne ale R. Moldova ce s-au perindat în cei 23 de ani de independenţă. Un argument forte în favoarea aderării la UE ar trebui să-l constituie interesele economice, în condiţiile în care R. Moldova este un stat cu un nivel de trai redus în estul Europei.
Aderarea R. Moldova la UE ar facilita rezolvarea celor mai stringente probleme ale cetăţenilor, în special creşterea nivelului de trai, care poate fi realizată doar prin libera circulaţie a persoanelor şi a capitalului, dar şi prin compatibilizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană. Aceşti paşi vor încuraja investiţiile în domeniile economice cheie şi prin aceasta se va asigura creşterea produsului intern brut şi crearea unor noi locuri de muncă.
Necesitatea aderării R. Moldova la familia europeană este una clară, întrucât aderarea va spori cooperarea pe toate planurile în cadrul organismelor europene regionale şi subregionale. Totodată, vor fi adoptate şi promovate consecvent reforme democratice, se va soluţiona conflictul transnistrean şi se va securiza frontiera de est. Aceste decizii se vor răsfrânge asupra dezvoltării sectorului bancar, va fi promovată creditarea pe termen lung, va avea loc un proces de educare politică a maselor, va fi ajustată legislaţia R. Moldova la standardele europene şi va fi eficientizată funcţionarea ei, fiind create condiţii legislative avantajoase pentru investitori.
Interesul UE pentru integrarea R. Moldova în familia europeană este destul de vizibil acum. Pentru UE, R. Moldova este o importantă platformă de oportunităţi pentru investiţii directe: aici braţele de muncă sunt ieftine, dar, totodată, calificate; există sectoare care trebuie dezvoltate, începând de la serviciile de bază şi terminând cu infrastructura.
Extinderea UE spre zona Balcanilor ar asigura stabilitatea şi prosperitatea în toată zona Europei de Sud-Est. În urma extinderii va avea de câştigat şi UE, întrucât influenţa Federaţiei Ruse asupra statelor vecine va fi redusă, astfel încât cea din urmă nu va mai putea promova atât de agresiv politica sa anexionistă.
Interesul UE faţă de R. Moldova e alimentat de poziţia sa geostrategică, de resursele sale umane şi naturale. R. Moldova a fost întotdeauna un punct geopolitic important, ea reprezentând legătura dintre lumea vestică şi cea estică. UE, prin sprijinul actual acordat deja, recunoaşte vocaţia europeană a R. Moldova.
R. Moldova are ce oferi Occidentului: braţe de muncă ieftine, calificate (să ne amintim de medicii sau profesorii care au plecat peste hotare şi activează acolo); fiind o ţară agrară, avem produse agricole şi bogate resurse funciare; avem produse alimentare naturale, nu avem alimente modificate genetic; e destul teren pentru investiţii, în cazul în care guvernarea actuală va mai reforma ceva în politică şi în sistemul investiţional.
Aderarea la UE va aduce beneficii economice şi sociale nete pentru R. Moldova, în timp ce aderarea la Uniunea Vamală (UV) va produce efecte adverse. Astfel, aderarea la UV va duce la pierderea de către producătorii autohtoni a pieţei comunitare, care atrage în prezent circa 45% din totalul exporturilor moldoveneşti, atât de pe malul drept, cât şi de pe malul stâng al Nistrului. Acest fapt se va întâmpla din cauza obligării de a adopta politica vamală rusească şi de a ne alinia la standardele ruseşti, nerecunoscute pe plan mondial, spre deosebire de cele comunitare, care sunt recunoscute.
În final, avem o istorie comună, suntem legaţi genetic de europeni, avem valori, principii, tradiţii europene. Mai rămâne să demonstrăm că suntem demni de a primi „posibilul dar al europenilor” – cel de a fi integraţi în cea mai mare structură politică, economică şi culturală europeană. Pentru asta, trebuie să depunem eforturi, să producem o revoluţie la nivel de mentalitate, pentru a efectua transformări majore în toate aspectele vieţii noastre.
Ion ŞIŞCHIN, student, anul IV, ULIM
