De ce bărbații corupți pierd în fața unor femei integre?

Svetlana Tihanovskaia, lidera opoziției din Belarus, a activat în politică ceva mai mult de o lună, dar este considerată acum cea mai grea armă împotriva dictatorului Alexandr Lukașenko, care a controlat non-stop toate procesele politice în Belarus  timp de 26 de ani.

Cum poate o femeie cu o lună de experiență politică să se contrapună cu un bărbat care s-a aflat zeci de ani la cârma unui sistem politic represiv? Deși pare imposibil, acest lucru s-a întâmplat, l-a demolat. Chiar dacă acesta va rămâne la cârma statului încă 26 de ani (deși, puțin probabil), istoria se pare că i-a dat o lovitură sub centură tocmai de acolo de unde nu se aștepta: să devină victima celei mai mari revolte împotriva sa în 26 de ani, lansată tocmai de o femeie fără experiență, fără bani, fără intențiipolitice.

Atitudinea față de femei a fost punctul vulnerabil al președintelui Lukașenko: timp de 26 de ani a transformat participarea femeilor în procesele administrative și politice în ceva ridiculizat și pervers. Cu 26 de ani în urmă, tânărul președinte al Bielorusiei a pornit prin a-și abandona soția într-un sat îndepărtat, fără să o aducă în capitală acolo unde ar fi fost bine să-i fie familia. Apoi, și-a tras atât de aproape pe doctora personală, încât aceasta i-a născut un fiu, pe lângă cei doi pe care îi avea de la prima soție. În acest fel a oferit funcții publice doctoriței sale dar și mamei acesteia. Dar nu s-a oprit aici. A decis să patroneze activitățile de modeling cu femei, permițându-și să decidă cine să devină învingătoarele cocnursurilor ”Miss Belarus”, și care dintre ele să fie angajate în diverse activități la palatul prezidențial, plătite din nou din bani publici. Mai mult decât atât, și-a permis ca miss Belarus care i-a plăcut mai mult să devină membră a Parlamentului la 24 de ani, fără luptă politică și fără abilități politice.

În cei 26 de ani Alexandr Lukașenko și-a permis să considere femeile, care constituie jumătate din societatea belorusă, drept o clasă inferioară, o categorie inegală, care nu are acces la funcții publice importante, decât atunci când va decide el, iar el a decis să le alegă doar pe cele cu anumiți parametri fizici și de o obediență indubitabilă. An de an, Lukașenko a redus la silență oponenții săi prin arestări, intimidări. În cei 26 de ani unii dintre ei au dispărut fără urmă chiar, iar alții au trebuit să se refugieze. La începutul anului 2020 Lukașenkpo a avut grijă să fie arestați încă câțiva bărbați care ar fi intenționat să candideze la prezidențiale. Cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri, soția unuia dintre posibilii candidați arestați, Svetlana Tuhanoivskaia de doar 37 de ani, cu studii pedagogice, fără prea multă experiență de muncă și fără niciun fel de experiență politică, a comis un act de protest și și-a înregistrat candidatura la prezidențiale. Bărbatul Lukașenko nu a știut ce reacție să aibă față de acest act. În schimb societatea belarusă a știut. 

Svetlana a devenit în doar câteva săptămâni cea mai iubită dintre belaruși, iar contracandidatul său – cel mai urât dintre pământenii săi. La doar două zile după terminarea alegerilor, Svetlana dispărut din spațiul public, informațiile oficiale indicând că ea alături de copii, a plecat în Lituania. Povara nesupunerii și revoltei publice a căzut greu pe umerii ei: o femeie fără experiență, care nu are ce pierde, decât familia. Acum Svetlana are un soț în închisoarea belorusă, stat în care se mai face uz inclusiv de pedeapsa cu moartea, și are doi copii de securitatea cărora este responsabilă. Ce va alege pentru viitor? Să își apere familia de frica morții sau să revină pe baricade lângă poporul care a ales-o?

Răspunsul nu este necesar acum. Ceea ce nu știa probabil nici Svetlana că este posibil, s-a realizat deja. Ea a ridicat un popor speriat în picioare. Iar bărbatul care a înspăimântat acest popor timp de 26 de ani, gustă el singur din marea frică acum. Istoria cunoaște mulți bărbați dictatori care s-au considerat invincibili, dar au fost învinși.