Cum am lecturat Raportul Kroll 2
Am început lectura Kroll cu întrebarea: de ce citesc un raport de audit din 2012-2014, dacă regimul oligarhic a venit la putere oficial abia după această perioadă. Și cu o temere: oare ce s-o fi întâmplat după 2014, dacă acest audit deja semnalează probleme grave?
În practica internațională sunt cunoscute cazuri când un stat se implică în salvarea unui sector prin acordarea creditelor de urgență (bailout). Astfel a procedat SUA, prin Banca Rezervelor Federale, după criza economică din 2008, acordând unul din cele mai mari pachete de ajutor de stat din istorie. Această practică e mai veche, datând din perioada Marii Depresii (anii 1920). O simplă căutare pe Internet arată că, după 2008, zeci de țări au oferit numeroase ajutoare de urgență din rezerve naționale, pentru cele mai diverse sectoare, de la sectorul auto – în SUA, energetic – în Turcia, bancar – în Europa/UK, iar mai recent – și China. Ajutorul nu contenea să vină, Guvernele argumentând că falimentarea companiilor mari în aceste sectoare pune în pericol economia națională. Astfel de acțiuni implică imixtiunea statului în piața liberă, prin infuziuni de bani, reglementare mai dură, ba chiar și prin preluarea activelor (inversul privatizării, adică naționalizarea). Pe de altă parte, astfel de ajutoare de stat cauzează nemulțumirea cetățenilor care cer tragerea la răspundere a responsabililor, schimbându-și deseori preferințele electorale.
Citesc Kroll 2
Pagina 115-116. Tranzacțiile de $5 mil. USD, detaliate aici, au la bază un contract de cumpărare de bunuri: blănuri de lux la preț de zeci de mii USD. Mai exact, 320 de blănuri de lux de $4,1 mil. O imagine cu anturajul lui Șor în blănuri de lux într-un orășel German, Bremerhaven, îmi vine în minte.
„Pe 27-28 octombrie 2014, împrumuturi de $5 milioane au fost acordate de către Unibank (UB) pentru Storad Group SRL. Conform actelor de împrumut, obținute prin analiza forensică a datelor electronice dobândite de la UB, din aceste împrumuturi urmau să fie achiziționate haine pentru comerț. Din cele $5 mil., 3,1 mil. EUR ($ 4,1 mil.) au fost transferați într-un cont al companiei înregistrate în Marea Britanie, Formisold LLP, pentru achiziționarea bunurilor, cu livrare în Bremerhaven, Germania. Contractul conținea o detaliere a bunurilor comandate, în număr de aproximativ 320 blănuri de lux, la prețuri de 8,059 EUR-63 080 EUR.”
Note din subsol
Kroll a obținut planul de afaceri şi contractul de împrumut ale companiei Storad Group si contractele de vânzări între Storad și Formisold. Planul de afaceri conținea logo-ul Molint Group SRL, o companie din Grupul Șor, implicată în fraudă. Conform planului de business, Storad planifica afaceri în domeniul încălțămintei și a materialelor de construcție. De asemenea, își propunea atragerea de finanțare prin împrumuturi de la UB în sumă de $16,2 mil. și 24 mil. MDL. În 2014, UB a acordat Companiei Storad împrumuturi de $17 mil., EUR 4,1 mil. și MDL 369 mil. Fondurile Storad Group SRL au fost transferate printr-o succesiune rapidă prin 4 conturi la o Bancă în Letonia, iar o mare parte a fost transferată către o altă companie conectată, Dufremol SRL.
Ulterior, fonduri de $2,3 mil. au fost transferate, în aceeași zi, către companii din UK și din Estonia (hașurate) pentru „produse electronice de uz casnic”, care nu corespund documentației originale prezentate la solicitarea împrumutului. După Letonia, fondurile au fost transferate în China și Turcia, pentru achiziții de „încălțăminte”.
Inconsitențele din descriere, transferul fondurilor prin conturi multiple, fără o justificare de business, descrierile implauzibile ale bunurilor anunțate spre cumpărare, sugerează că scopul principal al activității conturilor în Letonia și Estonia a fost „diseminarea” fondurilor din UB și camuflarea urmelor acestor fonduri.
Paginile omise în prima publicare
De obicei, la deschiderea conturilor bancare, e nevoie de documentele justificative ale companiilor încorporate, planuri de afaceri, prezentări. Kroll reiterează, în Raport, că unele conturi au fost, în mod clar, deschise în scopul spălării banilor. Ei au solicitat și au analizat documentația de deschidere a conturilor bancare folosite pentru spălarea de bani și au stabilit conexiunea acestora cu Grupul Șor.
Astfel, Kroll oferă segmente dintr-un memorandum informațional de la întâlnirea lui Șor cu top managementul Băncii Letone Privatbank, unde acesta povestește despre planurile de afaceri ale partenerilor săi de business.
Printre ideile de business, menționate în notițele făcute la întâlnire, figurează comercializarea în Moldova și în regiune a articolelor de încălțăminte, îmbrăcăminte și accesorii aduse din Europa și China; echiparea unui centru de date în Kîrgîzstan; și proiecte de construcție în Moldova, Rusia și Ucraina.
Deși companiile, care transferau fonduri prin conturi bancare letone erau înregistrate în Marea Britanie, adresele comerciale, indicate în documentația de deschidere a conturilor, erau în diferite locații din Moscova și Rusia. Mai mult ca atât, aproape toți proprietarii beneficiari și reprezentații companiilor erau cetățeni ruși. Un grup mai mic de beneficiari era format din cetățeni ucraineni.
Deși au obținut mai multe informații cu privire la activitatea companiilor din Grupul Șor, auditorii nu cunosc, de fapt, dacă bunurile sau serviciile au fost prestate sau achiziționate, ci doar ceea ce a fost descris în contracte, în contracte de intenție, în planuri de afaceri și în altă documentație de împrumut. Tone de ciment, sute de rafturi pentru cărți și articole de mobilier urmau a fi cumpărate din împrumuturile supuse auditului, descrise în planuri de afaceri sau în contracte. În mare parte, aceste planuri de afaceri au ars într-un incendiu suspect în noiembrie 2014. Dar iată că Kroll oferă pagini ce se considerau dispărute în incendiu. Unele anexe sau extrase pot fi, probabil, folosite direct de organele de drept din Moldova. Bunăoară Planul de Afaceri Storad. Altele, precum informația despre conturile letone, vorbesc despre alte jurisdicții, deci procedurile de tragere la răspundere pentru spălare de bani ar trebui desfășurate în afară. Oricum, art. 243, Cod Penal, prevede posibilități de investigare a cazurilor de spălare de bani și în afara țării. Pe pagina 82, dar și pe alte pagini, Kroll descrie în mod evident, mecanisme de spălare de bani de către Grupul Șor.
La baza oricăror tranzacții între bănci, de obicei, sunt acte justificative. Cel mai des, acestea sunt contracte de prestare a serviciilor, bunurilor, conversiuni valutare Forex, împrumuturi. Auditul folosește metode de forensică financiară, pentru a urmări tranzacții conectate între conturi bancare ale entităților juridice înregistrate în diverse jurisdicții.
Kroll 2 pe înțelesul tuturor
Câte miliarde totuși? Trei sau unu? Cele aproape 3 mlrd. au fost credite neperformante. Acesta este un lucru grav, în special dacă se conectează și acuzațiile de spălare de bani sau de fraudă bancară. Dar atunci când vorbim despre fraudă sau despre devalizarea unei bănci, e nevoie nu doar de o cerere de împrumut falsă, dar și de un complice în instituția bancară, ca să aprobe împrumutul, iar pentru a finaliza frauda este nevoie şi de falimentarea ulterioară a companiei. Astfel se maschează un jaf. Kroll demonstrează pe zeci de pagini cum Grupul Șor și membrii săi au preluat conducerea celor trei Bănci, făcând posibilă o fraudă bancară prin complicitatea băncilor cu companiile creditate.
Dar nu toate cele $ 3 mlrd. au fost împrumuturi pentru companii falimentate. De fapt, raportul arată că acești bani au circulat în scheme de spălare de bani în 2012-2014. O parte din companiile Grupului Șor sunt afaceri reale și ele sunt descrise în Kroll, alături de cele cu împrumuturi neperformante. Solicitând răspunsuri despre starea la zi a companiilor din Grupul Șor, care și-au continuat activitatea, inclusiv prin schimb de proprietari, solicitate de la autoritățile fiscale și vamale ale statului care pot confirma sau infirma, dacă activităţile companiilor descrise în raportul Kroll sunt fictive sau reale.
O altă pistă spre posibila fraudă bancară sunt cele două credite de urgență, în valoare de 14 miliarde MDL, acordate de Leancă și Gaburici, din rezervele BNM, pentru capitalizarea băncilor (bailout).
Nu putem spune dacă miliardul furat este o pierdere irecuperabilă la această etapă, cum părea să fie în timpul guvernării PD. Există sechestre, dosare și sentințe, care reprezintă o tentativă de recuperare. Deși Kroll indică toate săgețile de cauzalitate spre Șor, organele de drept au indicat spre Platon într-o decizie rivală Raportului Kroll. O contrapunere a celor 154 pagini Kroll cu cele 144 pagini ale Deciziei Curții Supreme de Justiție generează o nouă lectură.
Decizia CSJ în cazul Platon
„Platon Veaceslav Nicolae, manifestând înșelăciune față de Ilan Șor cu privire la restituirea mijloacelor financiare (…), în perioada noiembrie 2014, manifestând același scop de cupiditate, prin înșelăciune și abuz de încredere față de Ilan Șor, care în noiembrie 2014 deținea funcția de președinte al Consiliului BEM SA, l-a determinat pe acesta să-i acorde mijloace financiare în sumă de 418 mil. MDL, prin creditarea unor companii, pe care le gestionează Ilan Șor, înșelându-l că va restitui mijloacele financiare cu o dobândă mai mare, care va constitui profitul băncii, iar mijloacele financiare, pe care le va primi de la Ilan Șor, urmează a fi transferate pe conturile companiilor ce-i aparțin, rechizitele cărora vor fi transmise ulterior”.
În cazurile de înșelăciune în proporții mari și de fraudare a statului, o practică internațională de drept începe cam așa: „Statul X împotriva învinuitului Y”. În Moldova, verdictul în cel mai mare dosar de spălare de bani și de escrocherie începe cu fraza: „Platon a manifestat înșelăciune și cupiditate față de Șor”. De fapt, după capitalizarea băncilor în 2014-2015, feudele de lăcomie între persoane pălesc în fața lăcomiei în raport cu statul și cu proprietățile publice. Dacă ar fi să revenim la întrebarea despre câte miliarde de împrumuturi neperformante sunt, dar pe lângă acestea să nu uităm și de privatizări, concesionări și achiziții neperformante, Kroll e doar un început timid pe calea investigării.
Ar putea fi beneficiarii miliardului furat, identificați? Aceste fonduri restituite după ani buni? Bunurile sechestrate sau recuperate? Cine sunt beneficiarii finali, pe lângă cei învinuiți și ce legătură au ei cu cetățenii ruși sau ucraineni, care au devenit beneficiarii transferurilor către firmele off-shore identificate de Kroll?
Dacă am contrapune cele 144 de pagini scrise de CSJ cu cele 154 de pagini ale Raportului Kroll, făcând abstracție de zgomotul creat de atâtea scheme de spălări de bani, am obține o listă redusă, de doar 6 companii din R. Moldova, care în noiembrie 2014 au contractat $ 1,8 mlrd. ca împrumuturi de la BEM și BS. Acestea sunt Caritas, Provolirom, Voximar, Dracard, Contrade, Danmira. Lista beneficiarilor cu cetățenii străini și cu conturi offshore, care au primit aceste sume de bani acum 5 ani, este mult vehiculată în societate. Personal, am rezerve că ar întreprinde ceva justiția din jurisdicții străine, atunci când aici, acasă, atâtea autorități cu drept de reglementare și control nu au intervenit, deocamdată.
