Complexul vinovăţiei europene
Recent a apărut un editorial intitulat „Criza refugiaţilor a scos la iveală toată ura şi idioţenia noastră”, ce se alătură corului acelor europeni care se autoînvinuiesc că sunt europeni şi care-i atacă fără milă pe scepticii care avertizează asupra riscurilor pe care le comportă valul actual de migranţi.
Să ne amintim că fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, declarase, la începutul lunii septembrie: „Şi România ar trebui să refuze să primească migranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră, nu noi suntem magnetul pentru aceşti oameni, pe de o parte. … Eu ştiu ce frumos e să mintă UE. Vor atrage familiile lor numeroase din ţările în care se află.”
Ca şi în cazul naţionaliştilor ucraineni, care au fost apăraţi cu atâta fervoare, este interesant de văzut ce şpagat intelectual fac unii comentatori proromâni pentru a concilia poziţii vădit contradictorii. Câştigă, însă, se pare, masterplan-ul geopolitic, şi nu interesele naţionale.
Dar să ne întoarcem la editorialul cu pricina. „În acest articol nu voi încerca să explic ce înseamnă criza refugiaţilor şi de unde a pornit. S-au scris deja sute şi mii de articole la această temă, unele mai adecvate, altele stupide până la patetic”, scrie autorul. Desigur că nu trebuie discutat de unde anume provin refugiaţii, fiindcă e incomod de constatat că provin din ţări care au fost bombardate ani de zile de “forţele binelui” (SUA, NATO, iar recent şi Rusia).
“Fiecare şi-a tras concluzia sa asupra celei mai mari crize de refugiaţi de la al Doilea Război Mondial încoace. Pe scurt, câteva milioane de sirieni au părăsit ţara de frica războiului şi a Statului Islamic.” Incomod e iarăşi că, după cum recunosc inclusiv eminenţi politicieni din Congresul American, Vestul a jucat un rol semnificativ în înarmarea şi pregătirea forţelor Statului Islamic. Comparaţia cu valul migraţional de după cel de-al Doilea Război Mondial e una caducă. Dacă atunci refugiaţii erau în primul rând bătrâni, copii şi femei, refugiaţii moderni sunt în marea lor majoritate bărbaţi tineri. Şi nu doar sirieni, după cum au putut constata şi telespectatorii. Or, sirienii nu au trăsături africane şi nici proprii băştinaşilor din Bangladesh.
“Criza refugiaţilor ne-a arătat încă o dată cât de idioţi şi ipocriţi suntem. Vrem în UE, însă am uitat că sloganul UE este «Unitate în diversitate».” Şi: “Vrem în UE, însă e de dorit să rămânem în acelaşi URSS – cu ura pentru tot ce este diferit. Suntem o masă gri care încă nu a scăpat de dogmele medievale şi sovietice.” Adică, mai ales politicienii din Europa de Est, din Cehia, România sau Ungaria, dar, în primul rând, populaţia UE care îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu protecţia frontierelor, securitatea publică (Suedia, destinaţia de top a migranţilor, a înregistrat în ultimii ani o creştere de circa 1200% la violuri) şi finanţarea generozităţii respective, sunt „idioţi şi ipocriţi”?! Înseamnă că UE însăşi a fost „idioată” şi „ipocrită”, nedeschizând, ani de zile, toate uşile pentru moldoveni?!
Cel puţin în Occident, mulţi buni samariteni au ezitat să treacă de la vorbe la fapte, şi nu în ultimul rând Angela Merkel, care a răspuns ziarului „Bild” că, deşi ar avea un mare respect pentru oamenii care cazează refugiaţi la ei acasă, momentan, nu-şi închipuie că ar putea face asta. Aici se potriveşte un citat din Matei 23.4: „Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.” În 2000 de ani, politicienii şi liderii de opinie nu prea s-au schimbat. Cu banii contribuabililor totul e posibil, pe când efortul privat… e cu totul altceva.
