Editorial Cine răspunde pentru că (încă) un judecător a scăpat de executarea pedepsei cu închisoarea?

O istorie plină de incompetență, dezinteres din partea instituțiilor statului și lacune legislative a făcut ca (încă) un judecător condamnat la 10 ani de închisoare să poată pleca nestingherit din R. Moldova, evitând astfel executarea pedepsei. Este încă o palmă dată încrederii în justiție. 

Să facem o scurtă retrospectivă a acestui caz, pentru ca lucrurile să fie cât mai clare.

Prin decizia Curții de Apel (CA) Bălți din 30 aprilie 2024, judecătorul Valeriu Ghedreuțan era condamnat la 10 ani de închisoare cu executare pentru corupție, după ce a cerut și a primit peste 6 mii de euro de la o doamnă care lucra în Italia pentru a o ajuta cu emiterea unei decizii favorabile. 

În aceeași zi, Procuratura Anticorupție (PA) anunța că, potrivit deciziei, termenul de executare a pedepsei penale cu închisoare urma a fi calculat din data reținerii, „după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac”.

„Decizia este susceptibilă de a fi pusă în executare din momentul adoptării, dar poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție (CSJ) în termen de 2 luni de la comunicarea deciziei integrale”, anunța PA.

Între timp, Ziarul de Gardă a solicitat clarificări de la PA privind modul în care va fi executată decizia, iar procurorii ne-au zis că trebuie să cerem aceste clarificări de la … judecători. Între timp, trecuseră deja câteva zile de la pronunțarea deciziei, iar judecătorul condamnat era liber. 

„Potrivit Codului de procedură penală, deciziile Curții de Apel sunt executorii și judecătorul condamnat urma să fie plasat în arest în ziua pronunțării dispozitivului, însă Colegiul penal al CA Bălți nu a aplicat legea să fie reținut condamnatul imediat din sala de judecată. Urmează să adresați întrebarea către CA Bălți de ce legea nu a fost aplicată împotriva acestui condamnat, care este în continuare în libertate”, răspundea PA. Cu alte cuvinte, procurorii știau că se produce o ilegalitate, dar NU au întreprins nimic. Cel puțin, nu au anunțat că au întreprins ceva pentru a schimba situația.  

Abia luni, 27 mai, Colegiul penal al CA Bălți a dispus „de corectat în dispozitivul deciziei Colegiului penal al CA Bălți din 30 aprilie 2024” acea „propoziție greșită”. Astfel, „propoziția corectă” este considerată „Termenul de executare a pedepsei penale de închisoare urmează a fi calculat din data reținerii, cu includerea în acest termen a perioadei de reținere din 22 martie 2016, ora 15:23 până la 25 martie 2016”, fiind exclusă partea de frază „după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac”. 

Totodată, instanța a decis că încheierea și dispozitivul deciziei Colegiului penal al CA Bălți din 30 aprilie 2024 privind condamnarea magistratului suspendat din funcție urmează a fi remise Inspectoratului de Poliție Drochia pentru „executarea imediată, cu reținerea lui Ghedreuțan Valeriu și transferarea în penitenciar pentru executarea pedepsei închisorii”.

Tot luni, 27 mai, contactată de ZdG, Poliția ne zicea că „nu a primit decizia instanței de apel pentru a o pune în executare. Același lucru s-a întâmplat și în dimineața zilei de marți, 28 mai. Deci, la 24 de ore de la noua decizie prin care se cerea reținerea judecătorului și transferul lui în penitenciar, poliția nu primise decizia pentru a o putea executa.

Între timp, mai mulți oameni din sistem, în discuții cu reporterii ZdG, ne asigurau că luni dimineața, încă înainte ca judecătorii de la Bălți să clarifice lucrurile, judecătorul Valeriu Ghedreuțan a părăsit R. Moldova. Liber și fără restricții, a plecat spre Ucraina. 

De ce a fost posibil acest caz? Pentru că avem instituții ale statului care-și fac munca pe jumătate, dar și din cauza legislației foarte și foarte interpretative. Nu e nici primul și, cu siguranță, nici ultimul condamnat care pleacă liber din țară și evită astfel executarea pedepsei. Îmi amintesc azi de cazul altei judecătoare, Elena Roibu, condamnată, dar care a dispărut în ziua în care se pronunța sentința și nu a mai fost găsită nici până azi. Avem zeci sau chiar sute de cazuri similare în care condamnații pleacă liber din R. Moldova și evită astfel să-și ispășească pedepsele cu închisoarea.

Cine va răspunde pentru că avem încă un condamnat fugar? Judecătorii, care au emis decizia și au corectat-o abia peste o lună, dar nu au trimis-o poliției la timp pentru a o executa imediat? Procurorii, care ne anunță că știau că se comitea o ilegalitate, dar nu au întreprins nimic? Polițiștii sau ofițerii Serviciului de Informații și Securitate, care știau că era o decizie de condamnare și nu au avut grijă ca judecătorul să nu poată părăsi țara? 

După experiența ultimilor ani, NIMENI nu va răspunde, pentru că, se pare, tuturor le convin aceste lacune și această situație. Probabil, toți, inclusiv deputații, se gândesc că mâine ar putea ei să beneficieze de aceste lacune, așa că nu se grăbesc să modifice legea. 

De ce cred că legea trebuie modificată? Pentru că în Codul de executare se menționează că „trimiterea hotărârilor judecătoreşti spre executare revine instanţei care a judecat cauza în primă instanţă”. Deci, instanța de apel care emite o decizie de condamnare trebuie să trimită decizia către o altă instanță, cea de fond, iar ulterior, prima instanță, după ce primește documentul, îl „trimite organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deţinere”.

Asta e absurd. Pe lângă faptul că e un proces anevoios și birocratic, legislația mai are o mare lacună: nu este indicat niciun termen în care instanțele urmează să trimită către poliție decizia de executare a unei sentințe de condamnare. Deci, dacă e să interpretăm legea, instanțele pot trimite o asemenea decizie și după o săptămână de la pronunțarea ei, atunci când inculpatul demult nu mai este în R. Moldova. 

Pentru a vedea cum funcționează la acest capitol legea în alte țări, e destul să ne uităm peste Prut. În România, legea spune că imediat după condamnare, persoanei i se ridică pașaportul. În legislația din România se mai folosesc alți câțiva termeni care schimbă complet situația: „imediat” sau „în ziua rămânerii definitive a hotărârii”. Astfel, multe probleme sunt rezolvate. Și așa, când, de exemplu, era condamnat primarul capitalei București pentru corupție, polițiștii erau la casa lui la nici jumătate de oră de la emiterea acelei sentințe. Aproape la fel s-a procedat și când Geanina Terceanu, o fostă judecătoare din România, a fost condamnată la 7 ani de închisoare pentru că a primit aproape 200 de mii de euro mită. Ea a fost ridicată de polițiști de acasă pentru a fi încarcerată chiar în seara zilei în care s-a pronunțat sentința.