Cine a dat ordin SIS-ului?

Pe 9 septembrie, maşina prezidenţială în care se afla Igor Dodon cu feciorul şi mama sa, dar şi două maşini de bord ale SPPS, au fost implicate într-un grav accident rutier. Fără consecinţe tragice… Mă gândesc, însă, că Dodon (poate şi alţii) vor avea de trecut printr-un accident mult mai teribil, decât cel cu maşina, inclusiv moral: blestemul familiilor celor 7 „deportaţi” în „gulagul” lui Erdogan

Încurcată şi scandaloasă, săptămâna care s-a dus. Deşi, calendaristic, ea s-a consumat, întâmplările care s-au produs pe durata ei, sunt departe de a se fi epuizat şi ele. Mai există întrebări, la care răspunsurile fie întârzie, fie sunt jonglate şi speculate politic.

Pe 6 septembrie, la început de an şcolar, 7 profesori de la Liceul Teoretic „Orizont” sunt scoşi cu forţa din apartamente sau din sălile de clasă, urcaţi în maşini, conduşi, sub convoi, la aeroport şi trimişi cu o cursă specială de avion în Turcia, unde, potrivit presei turce, au fost preluaţi de forţele de securitate şi încarceraţi la o bază militară de lângă Istanbul. Exact sau aproape în acelaşi stil ca şi în perioada deportărilor sovietice în Basarabia. Numai că, atunci, din numele statului acţiona NKVD-ul , iar în cazul de la „Orizont”, toate s-au făcut cu concursul Serviciului de Informaţii şi Securitate, oficial subordonat Parlamentului R. Moldova, iar neoficial – liderului PDM, Vlad Plahotniuc. Se ştie cum şi în ce condiţii a ajuns Vasile Botnari, un apropiat al lui Plahotniuc, la şefia SIS. Dar nu asta contează, până la urmă, pentru că şi „marii şefi” de până la Plahotniuc au procedat la fel, fiecare dintre ei şi-au instalat „oamenii lor” la SIS, la Procuratură, Interne, Externe, Armată… Problema e alta: cei care au dat ordin SIS-ului să pornească „operaţiunea” (iar acest lucru nu putea să se întâmple şi fără ştirea lui Igor Dodon, nu doar a lui Vlad Plahotniuc, Dodon fiind şeful Consiliului Suprem de Securitate) au implicat SIS-ul într-o afacere privată, murdară, criminală şi scandaloasă. S-a lovit în imaginea instituţiei, a Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării, în imaginea R. Moldova şi în destinele celor arestaţi şi a familiilor lor, care au venit să performeze învăţământul R. Moldova (şi l-au performat) şi care, la momentul în care s-au simţit în nesiguranţă, au cerut protecţie (azil politic) autorităţilor R. Moldova,dar, în loc să li se ofere protecţie, au fost „reciclaţi” în marfă second-hand şi vânduţi, bănuim, la preţ bun, „sultanului” Recep Tayyp Erdogan. Citesc pe site-ul Liceului. Scriu profesorii, parte din care sunt şi cei 7: „Avem deosebita plăcere de a activa în R. Moldova în cadrul instituţiilor private de învăţământ „Orizont”, care există deja de 25 de ani, aici, unde depunem tot efortul pentru creşterea şi educarea unei generaţii de succes. În aceşti ani, am atins apogeul în dezvoltarea învăţământului primar, gimnazial şi liceal…”. Şi ce face „statul”? Dă cu piciorul. Şi în profesori, şi în performanţe, şi în apogeu, şi în generaţia de succes. Ministerul Educaţiei a luat apă în gură, premierul Filip a tăcut şi el, Plahotniuc nu are omul funcţie publică şi nu era obligat să deschidă gura, Dodon s-a dat cu fundul la gard, motivând că SIS nu este în subordinea sa (dar de ce nu a convocat Consiliul Suprem de Securitate, a cărui membru e şi şeful SIS, ca să vadă ce şi de ce s-a întâmplat). Doar Andrian Candu, de la parlament, a căutat să albească lucrurile, dându-i dreptate SIS-ului şi declarând că tot ce s-a făcut este perfect legal. Şi asta în timp ce toată lumea, la nivel de organizaţii naţionale şi internaţionale, incriminează Chişinăului un abuz şi o încălcare gravă a drepturilor omului, acuzând guvernarea de complicitate criminală cu regimul de la Ankara care, după tentativa de lovitură de stat din 2016, nu se poate opri din arestări şi din vânat de „vrăjitoare” peste tot în lume. Erdogan şi servciul turc de securitate MIT e de mai multă vreme cu ochii pe „Orizont”, corpul profesoral de aici fiind suspectat de simpatii sau relaţie cu principalul său adversar politic şi ideologic, Fetullah Gullen, stabilit în SUA, pe care Erdogan îl acuză că ar fi pus la cale lovitura de acum doi ani. Cereri de extrădare s-au făcut şi cu mai bine de un an în urmă. Chişinăul, însă, nu a riscat să meargă la o tranzacţie cu Erdogan. Erau altele relaţiile cu partenerii occidentali şi europeni. Mai veneau nişte bani din afară. Dar, în momentul în care guvernarea a intrat în dizgraţiile partenerilor occidentali, iar finanţările au fost îngheţate, Plahotniuc, în frăţie cu Dodon, au pornit să căute bani în alte părţi. Aici, Erdogan, prieten bun cu Putin, le-a întins plasa. Lui Dodon, care vrea să se vadă şef la reşedinţa prezidenţială, i-a dat bani de reparaţie, a vrut mobilă nouă, i s-au dat bani şi de mobilă, a vrut la odihnă cu familia, i s-au oferit şi câteva sejur-uri la Mediterană. Plahotniuc a vrut Arena (Sportivă), i s-a găsit investitor pentru Arenă. Acum Dodon arde să-l aibă în vizită la Chişinău pe Erdogan, la inaugurarea Preşedinţiei, dar mai ales ca să facă o primblare preelectorală pe la găgăuzi. Asta tot costă. Până la urmă, tranzacţia s-a făcut. În joc au fost puşi nu doar bani, dar şi oameni. Dodon şi Plahotniuc au fost cu vânzarea, Erdogan cu plata. Iar declaraţia SIS, potrivit căruia cei 7 ar fi în legătură cu o grupare islamistă teroristă, care desfăşoară activităţi ilegale în mai multe ţări, e praf în ochi. Speculă. Poveste de seară pentru proşti. Dacă e aşa, după cum susţine SIS, de ce până acum nimeni de la „Orizont” nu a fost pus sub învinuire la Chişinău? De ce nimeni nu este condamnat? Ce va urma? Greu de spus. Să vedem ce va zice CtEDO, ce explicaţii va da guvernul, cum vor reacţiona europenii, americanii. Şi nu doar. Dar urmări vor fi.
Pe 9 septembrie, maşina prezidenţială în care se afla Igor Dodon cu feciorul şi mama sa, dar şi două maşini de bord ale SPPS, au fost implicate într-un grav accident rutier. Fără consecinţe tragice. Mai mulţi confraţi socialişti şi prieteni de chef de-ai lui Dodon, în special din mediile ruse, s-au grăbit să prezinte lucrurile drept „atentat”, „tentativă de omor”, „atac asupra lumii ruse” (după modelul Zaharcenko în Donbas şi Gagulia în Abhazia). Speculaţii. Exact ca şi în cazul cu „teroriştii turci”. Mă gândesc, însă, că Dodon (poate şi alţii) vor avea de trecut printr-un accident mult mai teribil, inclusiv moral, decât cel cu maşina: blestemul mamelor, soţiilor şi familiilor celor 7 „deportaţi” în „gulagul” lui Erdogan..