Ce să (nu) așteptăm de la Maia Sandu
Să fim sinceri, rezultatul alegerilor i-a cam uimit pe toți. Erau foarte multe semne că toate puteau rămâne pe vechi: Dodon exploata la maxim resursa publică în favoarea sa, presa afiliată făcea jocul puterii fără menajamente, că nu mai era nimic de ascuns, parlamentarii de vânzare s-au răsvândut până nu-i mai atingea nimeni, opoziția exploata imaginea și acțiunile incalificabile ale președintelui și puterii în aria sa limitată de influență. Oamenii își căutau fiecare de viața lor, diaspora creștea și se extindea. În toată agonia își găsise fiecare o zonă de stabilitate în care se ținea copăcel cum putea. Da, era o agonie totală. Și un grad înalt de lehamite.
Totuși, Dodon a reușit să le insulte chiar și lehamitea. A generat proteste interioare, care i-au unit pe oameni tot mai diferiți. Am văzut tot mai mulți oameni care nu erau neapărat simpatizanți ai Maiei, dar au susținut-o pentru că nu mai puteau suporta abuzurile lui Dodon. Da, Dodon a unit oamenii în jurul opoziției și acesta este poate singurul lucru bun pe care l-a făcut.
Victoria Maiei Sandu a venit tiptil, dar ferm. Activismul electoral de la 15 noiembrie deja dădea niște semne stranii, iar cozile enorme din diasporă au încolăcit vârcolacul de la Președinție și l-au sufocat. Apoi au venit cifrele. Ferme și zdrobitoare. Din acea noapte Dodon nu mai putea fi președinte de stat. Ba chiar multe nu va mai putea fi. Va trebui să-și refacă imaginea mult timp, ca să revină la un respect public.
Bine. Președintă de stat a devenit așa, hodoronc-tronc, Maia Sandu. Acum ce e de făcut? Acum ce poate să facă Maia cu o Președinție discreditată într-o clădire de lux? Acum ce să facă ea cu o instituție care nu oferă prea multe prerogative într-un stat parlamentar? Ce să facă președinta Sandu, fără o majoritate parlamentară sănătoasă și anticoruptă?
Deocamdată știm ce nu va face. Stilul de viață de până acum al Maiei Sandu, ne face să credem să președinta nu va organiza guleaiuri (chefuri, n.r.) cu cântăreți la căpșunării, nu va transforma vila prezidențială în fabrica personală de tușonkă, nu va umbla cu oligarhii la strâns kulioace și împărțit dijme, nu va abuza de funcția publică în interes personal, nu va acapara televiziuni, nu va împărți distincții de stat penalilor, nu va face afaceri cu procurorii Rusiei, nici cu Ceaika, nici cu hulubi, nu va face fundații obscure. Maia nu va merge în vacanțe exorbitante cu personaje corupte, lăsând în urmă un stat sărăcit. Pe de o parte, toate astea înseamnă foarte mult. Dar e suficient oare să nu faci ceva ca să fii considerat validat? Să ținem cont că ea, totuși, nu va da pensii, nici salarii majorate, nu va tăia panglici la wc-uri, fabrici și grădinițe, nu va construi drumuri, pentru că astea nu-s prerogative prezidențiale.
Dacă nu va face ceea ce a făcut Dodon, atunci ce va face ea cu timpul? Reiese că va avea prea mult timp liber? Inițial, m-am gândit ca va pierde 4 ani din viață. Dar, uitându-mă la primele 3 zile de când a fost aleasă, nefiind măcar validată în funcție, mă gândesc dacă va reuși tot ce ar putea să facă bine. De 3 zile, Maia Sandu repară imaginea pătată și terfelită a R.Moldova în exterior. De 3 zile presa lumii scrie că există o președintă educată și necoruptă la Chișinău. De 3 zile îi scriu urări publice președinți de state necorupte. De trei zile se setează vizite oficiale și de lucru ale unor oficiali internaționali pertinenți, inclusiv liderii României și Ucrainei cu care Dodon nu a vorbit timp de 4 ani.
Este oare asta o prioritate? Da, acum e nevoie de altceva: de locuri de muncă bine plătite, de infrastructură, de un sistem decent de sănătate, de grădinițe și universități de calitate, de salarii suficiente bugetarilor și de condiții adecvate pentru business. De astea ar trebui să se ocupe Guvernul și se pare că nu prea se descurcă.
Dar nimic, absolut nimic din astea nu vor fi posibile fără ca societatea să aibă un exemplu de persoană integră, necoruptă, educată și fermă. Această persoană e necesară nu doar pentru dialogurile externe și obținerea finanțărilor din UE și SUA. O persoană cu o astfel de imagine este necesară pentru repararea încrederii fiecărui cetățean că în Moldova supraviețuiesc nu doar hoții. Asta va fi de ajutor și la organizarea următoarelor alegeri, și la numirea următoarelor guverne, și la alegerea următorilor procurori și judecători. O sarcină grea, unde nu mai este loc de dezamăgiri.
