Ce caută Garda de Onoare pe Piața Roșie?
Cu nou poclon la Putin. Dodon a anunțat, acum câteva zile, că va trimite la Moscova 75 de militari din corpul Gărzii de Onoare a Armatei Naționale, pentru defilare pe Piața Roșie în cadrul paradei militare din 24 iunie, consacrată „victoriei în marele război pentru apărarea patriei”(?). Amintim că, în ajun de 9 mai, V. Putin amânase parada din cauza pandemiei de coronavirus și anunțase că în acest an evenimentul se va limita la o paradă aviatică simbolică.
Între timp, Kremlinul și-a schimbat deciziile, consternat, se vede, de aventurierismul liderului belarus Alexandr Lukașenko care, contrar riscurilor epidemice, a urmat vechile tradiții sovietice și a organizat, la Minsk, o paradă militară de 9 mai. Care au fost consecințele nu prea se știe (e vorba de Lukașenko, totuși), în schimb, Putin s-a grăbit să anunțe că imediat ce situația pandemică în Rusia se va calma, 9 mai va fi sărbătorit „pe scară largă și solemnă”.
Deși, între timp, lucrurile s-au complicat și mai mult, iar OMS susține în ultimele rapoarte că Rusia este în top la numărul de îmbolnăviri în Europa de Est (peste 2000 de cazuri atestate zilnic doar la Moscova), Putin a decis să nu rămână mai prejos de Lukașenko și a anunțat o grandioasă paradă militară la Moscova, pentru 24 iunie. Că riscă Rusia cu militarii ei, e treaba Rusiei. Dar noi de ce să riscăm cu ai noștri? Ca să-i menajăm slugărnicia lui Dodon față de Putin? Ori să-i încurajăm plăcerile „țarului” de a-și mai demonstra o dată mușchii în fața lumii și a ne spune că ne-a eliberat în 1944? Din ceea ce spune Putin, asta, de fapt, ar reieși. „Am ales să facem acest lucru (parada, n. red.) pe 24 iunie, în ziua în care, în 1945, a avut loc legendara paradă istorică a biruitorilor, când luptătorii, care au luptat lângă Moscova și au apărat Leningradul, care au luptat lângă Stalingrad, au eliberat Europa, au luat cu asalt Berlinul și au traversat Piața Roșie”, își motivează Putin decizia. Noi ce avem cu „legendara” lor paradă din 1945?
Fastul, potrivit informațiilor preliminare ale Președinției ruse, va fi mare. Parada va reuni (dacă se va întâmpla) contingente militare din 19 state, efectivul trupelor ruse, antrenate să defileze pe Piața Roșie, se ridică la 15.000 de militari, cu implicări masive de tehnică militară, inclusiv avioane militare de luptă. La eveniment sunt așteptați să participe și șefii altor state decât din CSI. Nu este clar câți vor veni, deocamdată întârzie cu confirmarea răspunsului Ucraina, Polonia, Georgia, Republicile Baltice. În schimb, Igor Dodon este printre primii șefi de state care a anunțat încă săptămâna trecută că va pleca la Moscova, mai ales că, în acest an, Putin cu anturajul și șefii statelor participante la eveniment vor urmări parada de la tribuna centrală din Piața Roșie.
Până aici, pare-se, nimic ieșit din comun. Rusia întotdeauna a fost cu războiul ei separat de cel de-al doilea război mondial, cu istoria ei despre acest război, cu eroismul și victoria sa, separată și ea de victoriile celorlalte puteri aliate, inclusiv cu ziua victoriei sale în acest război. A fost și pe când Rusia deținea controlul și instrumentele de propagandă pe timpul URSS, a rămas și după dispariția Uniunii. De ce se împotrivește Moscova să recunoască un singur război și nu două? Răspunsurile, de la an la an, și de la o „victorie” la alta, devin tot mai evidente. Moscovei îi convine să recunoască doar o parte din cel de-al doilea război mondial (22 iunie 1941– 9 mai 1945), cea în care ea a fost atacată de Germania, dar fuge, evită să recunoască prima parte a celui de-al doilea război mondial (01.09.1939-22.06.1941), pentru că aici ea apare agresoare. Azi nu mai este o taină Pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, semnat între Germania și URSS pe 23 august 1939, prin care cei doi își împărțeau sferele de influență în Europa și dădeau start războiului, fiind, până în 1941, aliați și complici unul altuia.
Cunoaștem că, datorită acestui Pact, Stalin și Hitler au atacat și împărțit între ei Polonia, după care Rusia Sovietică a ocupat Republicile Baltice (Estonia, Lituania și Letonia), Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herței și Finlanda, iar în ultimul an de război a ocupat toată Europa Centrală și de Est. În acest an, cu ocazia celor 75 de ani de la „victoria triumfalistă în marele război pentru apărarea patriei” (terminarea celui de-al doilea război mondial), Rusia a fost, ca niciodată, acuzată din partea mai multor state și instituţii internaționale (Polonia, Statele Baltice, Ucraina, Parlamentul European…), că, prin semnarea acelui tratat criminal din 23 august 1939, se face vinovată de declanșarea celui de-al doilea război mondial, care, în consecință, a condus la ocuparea și divizarea Europei. „URSS nu a eliberat Europa în cel de-al doilea război mondial. Două treimi din Europa au eliberat-o Statele Unite și Regatul Unit… URSS a ocupat, nu eliberat. Europa. Ea a pus țările învinse în sclavie…”. Sunt câteva constatări ale jurnalistului și scriitorului rus Andrei Malighin – răspuns aici la afirmațiile președintelui Putin că prima paradă de după război pe Piața Roșie din Moscova (24 iunie 1945) a fost și a celor „care au eliberat Europa”.
Războiul doi mondial s-a încheiat acum 75 de ani. Și de 75 de ani Rusia rămâne datoare Europei cu o Basarabie nedezrobită până la capăt, cu Nordul Bucovinei și Ținutul Herței, ținute în captivitate străină și care sângerează și azi pe trupul Europei, datorită Pactului Ribbentrop-Molotov.
75 de ani de la terminarea războiului. Și tot atâtea parade militare în cinstea „victoriei în marele război pentru apărarea patriei”. Ce avem noi cu această „patrie”? Și cu „războiul ei de apărare”, mai ales în condițiile în care această „patrie” stă de 30 de ani cu armatele gata de luptă la Nistru?
Ce caută Igor Dodon la Moscova? Ce să caute Garda de Onoare a Armatei Naționale pe Piața Roșie la Moscova?
