Când doi se bat…
Destrăbălare mare. Mai multă dezordine în politica moldovenească nu am avut niciodată, de când se face (dacă se face) politică la Chisinau. Derută totală. Și pe „stânga” („cina cea de taină”, de luni seara, a lui Dodon cu socialiștii și democrații), dar, mai ales, pe „dreapta politică”, care își lasă tot mai puțin loc pentru înțelegeri.
În mai puțin de un an de la ultimele alegeri parlamentare (24 februarie, 2019), la Chișinău s-au schimbat, una după alta, două coaliții parlamentare și două guverne. Atât a fost la tema schimbărilor. În rest, nimic, deși „președintele” Dodon a promis după alegeri mai multe schimbări și reforme cardinale, o dată cu debarcarea regimului Plahotniuc și venirea socialiștilor la guvernare. În realitate, rămânem, după cum eram: o oligarhie izolată de restul lumii, cu aceeași imagine în exterior de stat sărac, corupt și capturat…, armata rusă rămâne în continuare la Nistru, relațiile cu UE, România și Ucraina rămân pe vechi, democrații lui Filip sunt și caută să își facă loc tot mai temeinic, alături de socialiști, la guvernare, chiar dacă există voci în interiorul partidului care se opun ofertei PSRM și, personal, a președintelui Dodon. Singurul lucru sau schimbare (deși e spus prea tare) care s-a produs ca urmare a alegerilor din februarie 2019 este evadarea lui Vladimir Plahotniuc din Chișinău și din R. Moldova. Numai că plecarea lui Plahotniuc nu a schimbat cu nimic mersul lucruilor. Nici în politica moldovenească, nici în R. Modova. În locul lui Plahotniuc, pe același rol de oligarh și „păpușar”, a venit un alt oligarh și păpușar, dar mult mai perfid decât Plahotniuc, Igor Dodon, care a trecut R. Moldova pe mâna Moscovei. Luni seara, acest nou păpușar a convocat la Parlament, în condiții de maximă confidență, liderii politici ai socialiștilor (Zinaida Greceanâi) și democraților (Pavel Filip) cu care a negociat, în taină, formarea unei noi coaliții de guvernare pe toată durata mandatului acestui Legislativ. Înțelegerea a fost una frățească: democrații să nu se mai declare în opoziție. Și doi: să guverneze alături de socialiști. Potrivit unor surse confidențiale, a mai existat și o altă înțelegere, tot frățească: Igor Dodon le-ar fi făcut un mare favor democraților. Acesta l-ar fi asigurat pe Pavel Filip că persoanele din conducerea PDM, care au probleme cu justiția, vor fi scoase de sub urmărire penală, iar democrații la rândul lor i-ar fi promis lui Igor Dodon sprijin electoral la alegerile prezidențiale din toamnă. (Dacă-i „frăție”, „frăție” să fie.)
Aici trebuia să ajungem? Socialiștii și Dodon trișează de la toate tribunele naționale și internaționale că în R. Moldova totul e OK, că nu avem probleme cu justiția, că avem procuror independent, că suntem stat de drept, că vrem în Europa, iar democrații fac joc dublu, ba împotriva socialiștilor, ba cu ei, ba cu PAS și PPDA (ACUM), ba împotriva lor. Problema, însă, nu e asta. Problema e că existența Blocului ACUM, care până nu demult era cea mai consolidată forță de rezistență pe dreapta politică, este tot mai des pusă la îndoială. După ce au fost parteneri la guvernare (dar și până la guvernare) PAS și PPDA sunt tot mai mult în certuri, intrigi, reglări de conturi, afectați de orgolii, fiecare cu sânul plin de pietre, gata să prindă cea mai mică ocazie pentru a da în celălalt. De văzut se văd, se întâlnesc, comunică, dar de auzit parcă nu se aud și nici nu se iau în serios unii pe alții. De parcă ar fi surdul la dialog cu mutul. O probă, în acest sens, ar fi „înțelegerea” Sandu-Năstase pentru alegerile parlamentare repetate din circumscripția uninominală nr. 38, Hâncești, în care Andrei Năstase și Maia Sandu au hotărât să își joace pe nervi unul altuia și să își arăte mușchii într-o competiție în care lumea, într-un an electoral, așteaptă să vadă unitate de la ei, sau cel puțin să nu-i vadă în situație de război, fie și electoral. Dar nu a fost să fie. Zarirule au fost aruncate și acum nu ne rămâne decât să așteptăm să vedem cine pe cine, că asta s-a dorit. Maia Sandu contează pe Olesea Stamate (candidat PAS, fosta ministră a Justiției) pentru a mai câștiga un mandat în Parlament, iar Andrei Năstase așteaptă să câștige cu Grigore Cobzac (fost parlamentar, localnic, candidat independent, sprijinit de PPDA) pentru a-și demonstra „mușchii” în fața Maiei Sandu, pe care sondajele o dau de fiecare dată în fața lui. Și dacă? Au fost într-o vreme, o combinație bună. De ce nu ar fi? Democrații (de socialiști nici nu mai vorbim, guvernarea cu ei a fost un accident politic) nu sunt partidă nici pentru PPDA și cu atât mai mult pentru PAS. Democrații lui D. Diacov nu vor fi niciodată, ca ideologie și interese politice și geopolitice, mai aproape de partidele de dreapta, decât de cele de stânga. A fost și va fi. Toate alianțele PDM cu dreapta politică, în R. Moldova, s-au sfârșit în detrimentul dreptei.
Dreapta trebuie să își regândească strategiile și să își reevalueze partenerii. Cine ar putea fi un partener credibil pentru PAS și PPDA? Sau cui ar putea fi ei parteneri? Fără îndoială, Unioniștilor. Nu neapărat în coaliții. Și nu, neapărat, Mișcării UNIREA. Unionismul este ceva mult mai mult decât Mișcarea celor 5. Mai există și alte Mișcări și alte partide de același gen. Mișcarea Unionistă urmează încă să se formeze, după care să își determine prietenii și neprietenii. Esențial este, ca Mișcarea Unionistă și cea Pro-europeană a anului 2020, să nu calce pe urmele PPCD-ului lui Iurie Roșca și PFD-ului lui Valeriu Matei (unul pro-România și altul pro-Europa) care, în toate campaniile electorale de la 1994 până în 2005, s-au duelat, nu au putut împărți între ei R. Moldova și au dat-o de fiecare dată, cu excepția anului 1998, pe mâna stângii, care, rând pe rând, i-a scos din scena politică, mai întâi pe unul, apoi și pe celălalt. Ce zice vorba populară? „Când doi se bat…”
