Brexit și viitorul eșec al Uniunii Vamale
Reacția intelectualilor autohtoni la Brexit a fost ușor previzibilă. O surprindere demonstrativă: oare de ce doresc britanicii să iasă din UE? Desigur că au căzut pradă manipulării lui Putin. Haideți să cităm și pe unii comentatori online.
„Democrația, prin noile tehnologii, se compromite tot mai mult. Dacă și britanicii au fost pasibili de manipulare, atunci ce fel de rezonabilitate poate exprima voința majorității unde se exclude raționamentul?”, scrie un cititor la Timpul.
„Sunt prea „ÎNGÂMFAŢI” pentru a înţelege că nu mai sunt „SAREA PAMÂNTULUI”, şi au dat în bară.” Și: „Am citit atent argumentele pro şi anti UE, şi m-am convins încă o dată cât de populişti sunt promotorii Brexitului… Dar nu mi-am închipuit cât de proşti sunt britanicii, dacă s-au condus ca o turmă de oi după nişte declaraţii bazate pe speculaţii şi sentimente, şi nicidecum pe raţionament şi analiză economică…”, scriu doi cititori pe Unimedia.
Igor Dodon a reacționat imediat, prezicând apusul UE, fapt pentru care a fost criticat de proeuropeni. Ambele tabere, atât proeuropenii, cât și adepții Uniunii Vamale cu Rusia, par să nu fi înțeles cauzele și implicațiile referendumului britanic.
Faptul de a imputa rezultatul (ca și ascensiunea populismului de dreapta și eurosceptic în majoritatea țărilor UE) doar unei pretinse „rusofilii” arată o ignoranță eclatantă și o aroganță nerușinată față de istoria Occidentului și față de cetățenii europeni. Să luăm doar guvernul Poloniei, care este eurosceptic și antirus/proamerican în același timp. A presupune că majoritatea alegătorilor britanici sunt niște proști, nişte inși ușor manipulabili de către propaganda rusească înseamnă a demonstra cât de superficială este „dragostea” profesată pentru tot ce este Europa, dar și cunoștințele despre Europa.
A presupune că, odată ieșită din componența UE, UK se va prăbuși foarte curând înseamnă a ignora existența altor țări prospere, cum ar fi Norvegia, Elveția, ca să nu mai vorbim despre țări din afara Europei, cum ar fi Australia sau Noua Zeelandă, care o duc extrem de bine fără a fi membre într-un astfel de „club”. Cât de infantil e mitul că tot ce se vede acum în Europa ar fi doar meritul existenței UE! Adică, ignorăm ce a făcut Europa în ultimele sute de ani, înaintea fondării UE? Sau Imperial Britanic, care depășea cu mult teritoriul actualei UE?
Da, spun unii, în lumea noastră globalizată nu mai putem supraviețui dacă insistăm asupra suveranității naționale. Și aici se fac de râs anume acei „naționaliști” de la noi care pretind că ar fi unioniști și naționaliști români, dar în aceleași timp fac tot posibilul, ca niște comisari aleşi nedemocratic, să decidă soarta întregii Europe, și ca România să-şi cedeze suveranitatea economică, politică și spirituală.
Brexit este simptomul disprețului multor europeni pentru centralizarea puterii politice, pentru elitele oligarhice care folosesc birocrația de la Bruxelles pentru a redistribui banii publici și pentru a face lobbying pentru companiile mari. Planificarea centralizată a eșuat în trecut, și va eșua în continuare. În acest sens, nici rusofilii nu au de ce să se bucure. Şi Uniunea lor Vamală e destinată eșecului. Deja acum, Rusia ține cu greu sub control puținii membri ai acesteia, iar mai ales Lukașenko, periodic, iese public în evidență cu critici aspre și cu refuzul de a transforma Uniunea Vamală într-o structură politică.
