Biblioteca supraviețuirii din Moldova
În fiecare zi, oamenii pun cruce pe Moldova. Și au dreptate. Sărăcia, migrația, corupția, impunitatea, toate aduc după sine și mai multă sărăcie, și mai multă corupție și deznădejde. Știu, acum e mai ușor ca niciodată să pleci din Moldova, lăsând în urmă sărăcia, dezamăgirile, enervările și sufocările. Pur și simplu, te trezești dimineața, îți iei pașaportul și plecI. Globul pământesc e rotund și plin de oportunități și, practic, la fiecare colț de continent vei găsi o familie de moldoveni care îți va întinde o mână de ajutor, un pahar cu apă și un sfat despre cum să-ți aranjezi viața în migrație.
Azi vreau să scriu despre ultimii. Despre entuziaștii care rămân. Timp de câteva luni am vizitat mai multe biblioteci din diferite raioane. Am mers să discutăm cu oamenii despre știri false, responsabilitatea și credibilitatea jurnaliștilor, în cadrul campaniei ”Stop Fals”. Bibliotecile erau vii și pline. La Hâncești, biblioteca are sediu în Hanul lui Manuc, la mansardă. O frumusețe de sală cu geamuri spre cer și cu rafturi pline, cu o masă ovală unde poți sta nu doar la citit, ci și la dezbateri, la desen sau la contemplare și vise. La biblioteca din Cantemir e altfel, dar la fel de interesant. Cantemirenii au instalat chiar lângă ușă, în stânga, un stand cu ziare și reviste, noi, proaspete. Sunt bune sau rele? E dreptul cititorului să decidă, răsfoind, comparând, iar la necesitate – poate trimite un mesaj redacției pe care o apreciază sau o dezaprobă.
La Bălți, la biblioteca Colegiului de Industrie, am invidiat studenții care au o sală mare, pentru dezbateri, vizionări de filme, cu fotolii și mese de șezut comod și de visat la viitor. La Glodeni, la bibliotecă, au de toate, și mobilier proaspăt, și cărți, și internet. La Biblioteca din Fălești au o sală foarte prietenoasă cetățenilor pentru întruniri publice. În ziua în care am ajuns la biblioteca din Florești, primii în sala de lectură erau romii din localitate. Și a fost un prilej foarte bun să discutăm, să mai aflăm punctul lor de vedere, să primim invitații în locurile în care ei consideră că sunt probleme de administrare. La Sângerei la bibliotecă am fost un fel de vedetă. Tocmai 3 persoane dintre cei care au venit la discuție au filmat non-stop toată conversația și au transmis live-uri pe rețelele sociale. Iar la Telenești trebuie să revenim urgent. Au atâtea săli și proiecte, încât nu am reușit să le vizităm pe toate: pe lângă sala spațioasă pentru dezbateri au o „Bibliotecă de sport” și o „Bibliotecă cu bucătărie”, unde localnicii se adună și fac schimb de experiențe culinare, de impresii din cărți și idei de viață.
Ieri am întâlnit la Chișinău un grup de bibliotecare din Crihana, Larga, Hârtop, Taraclia și alte localități. Eu le-aș alege pe toate șefe ale direcțiilor de educație sau de primării. Știu să distingă pagini web false de adevărate, să separe minciuna de adevăr pe internet, pe internetul care colcăie de falsuri. De așa oameni e nevoie în fiecare localitate, aceste bibliotecare fac imediat diagnosticul minciunii și evaluează adevărul. Ele-s ca un fel de medici care tratează organele afectate de falsuri. Ele există și sunt în Moldova.
Ce trebuie să adaug? Că aceste bibliotecare, fiecare dintre ele, putea să fi plecat. Și multe au plecat, salvându-și familiile și viitorul copiilor. Dar unele au rămas și au decis să șteargă praful din vechile biblioteci, să aducă mobilier nou, internet, calculatoare, cărți, ziare și o nouă atitudine față de informație. Multe dintre ele au vizitat România, Ucraina, SUA, alte state. Desigur, aceste schimbări s-au făcut cu ajutorul unor finanțări americane și europene. Dar toate sunt destinate oamenilor care au ales să rămână: pentru cei care nu mai pot pleca, dar și pentru cei care știu să lupte pentru schimbări în bine. Dacă ați rămas și simțiți că vă sufocați, treceți pe la biblioteci, în unele te simți ca în Europa.
