Avantajul politicienilor grosolani și inculți
La anumite intervale de timp, vreun expert politic sau diplomat străin exprimă ceea ce mulți proeuropeni gândesc de mult: dacă am avea politicieni mai buni, totul ar fi altfel. Dar, momentan, avem politicienii pe care îi „merităm”. Atâta timp cât nivelul general de cultură va fi unul redus, ne vom alege cu aceeași clasă de lideri inculți și grosolani. În realitate, accederea la putere a unor persoane mai instruite, mai culte, ar putea reprezenta un risc şi mai mare.
Da, un Marian Lupu făcând „gesturi indecente” sau fumând în Parlament, parlamentari care se îmbrâncesc sau chiar se bat, deputați și miniștri care uită de istoria propriei țări sau care comit greșeli gramaticale, toate acestea sunt, bineînțeles, jenante – dacă ne ținem de mitul că guvernele ne-ar reprezenta pe fiecare dintre noi. Dar, deseori, cele mai mari crime se comit anume atunci când în fruntea unui stat se află un lider popular, carismatic, cu bune maniere.
Nu cred să fie o întâmplare că furtul miliardului a fost comis anume în timpul guvernării lui Iurie Leancă. Ani la rând, fiind considerat „cel mai proeuropean dintre proeuropeni”, un adevărat diplomat, societatea civilă și tineretul cu valori occidentale au manifestat mai multă îngăduinţă la aproape orice s-ar fi făcut în numele Europei. În cazul unui prim-ministru mafiot și pro-rus mai pe faţă, populația ar fi fost mult mai vigilentă și mai critică.
În SUA, penultimul președinte, George W. Bush, a avut o imagine catastrofală, fiindu-i dedicate cărți în care erau culese gafele sale verbale. Obama, în schimb, câștigătorul Premiului Nobel pentru pace, se bucură încă de o imagine aproape nepătată: ascultă muzica americanului de rând, e prieten cu multe vedete Hollywood, e glumeț, intelectual și chiar autor de cărți pentru copii. Puțin contează că, de fapt, el a extins operațiunile militare moștenite de la Bush. Astfel, doar în 2015, SUA au aruncat peste 25000 de bombe în Siria, Irak, Somalia, Yemen, Afganistan. Iar acum, lumea se teme de președinția unui Donald Trump, care spune lucruri „ofensatoare”.
Toate acestea duc la strania impresie că pentru mulți, mai ales cei „politic corecți”, contează mai mult faptul că cineva face comentarii „sexiste”, xenofobe și „rasiste”, decât dacă poziţia acestuia ar duce la mai multe sau mai puține intervenții militare. Adică, atitudinea pare să fie: vrem ca banii noștri să fie furați de cineva care știe mai multe limbi, arată îngrijit și vorbește corect româna (sau rusa). Elitele răspund cu plăcere la doleanțele noastre, trimițând viitoarele cadre la școli de prestigiu din SUA, Franța sau Elveția.
