Aşa îl mâncăm pe Putin în fiecare zi
E octombrie. E embargo. Merele şi prunele moldoveneşti din acest an n-au mai ajuns la Moscova. Nici vinurile din anul trecut. Nici cele din acest an. Embargoul rusesc nu mai acceptă aproape nimic din Moldova. Rusia îşi apără consumatorii de pesticide, otrăvuri, toxine. Este dreptul ei şi nu avem de ce ne supăra. O singură marfă se mai consumă la Moscova – oameni. Dar să fie clar, se primesc oameni care sunt gata să muncească mult, la construcţii, în condiţii complicate, şi să tacă. Oamenii care se duc în Rusia să militeze pentru adevăr, să caute libertate de expresie n-au ce căuta acolo. Este dreptul Rusiei să îşi aleagă sclavii şi nu avem de ce ne supăra.
Moldova nu se prea laudă cu politica de embargo. Moldova acceptă cam tot, inclusiv din Rusia. Gaze ruseşti la cel mai înalt preţ. Plătim cât se cere. Dacă iarna curentă se va mai scumpi, Moldova va plăti. Aşa cum face un stat cu statutul de ”cel mai sărac”. Mai nou – murim cu lichior din Rusia. Că n-avem embargo, cumpărăm de la ei şi consumăm. Şi propagandă, consumăm multă propagandă. Nici pâine nu mai reuşim să înghiţim, de cum pornim televizorul Putin ne intră pe urechi, pe ochi, pe creier şi în stomac. Ca un produs. Sondajele arată că Putin ar fi cel mai popular politician în Moldova. Cu atâtea posturi TV care îl propagă zilnic, ar fi suspect dacă nu ar fi cel mai popular.
Deunăzi am participat la o întrunire a jurnaliştilor din statele Parteneriatului Estic şi nu numai. Într-o dezbatere facilitată de organizaţia olandeză Free Press Unlimited am discutat despre provocările pentru presă şi despre calitate. Jurnaliştii din Ucraina, Kazahstan, Armenia, Moldova au afirmat că e prea multă propagandă rusească la TV în ţările lor, prea multă presă de expresie rusă de proastă calitate, neconformă normelor etice şi profesionale le este băgată pe micile ecrane în fiecare casă.
Jurnaliştii ruşi prezenţi la dezbatere au confirmat. Presa în Rusia se face la comandă politică. Presă liberă aproape că nu există. Mai mult. De curând a fost elaborat un proiect de lege în Duma Rusă care interzice pe teritoriul Federaţiei Ruse presa cu proprietari străini. Astfel, instituţii media deţinute de vestitele Burda, Axel Springer sau Sanoma vor fi închise. Experţii susţin că ţinta autorităţilor ruse sunt revistele Forbes şi Vedomosti, dar din dorinţa de a scăpa de 2 reviste care aduc în atenţie chestiuni politice şi de business se emite o lege care va închide inclusiv instituţii media de agrement, modă, distracţii. La pachet vor fi închise şi câteva posturi TV. Pentru că embargo înseamnă embargo şi punctum. Şi investitorii străini, inclusiv cei din media, se conformează şi părăsesc Rusia. În linişte. E decizia administraţiei ruse şi ei nu se supără.
Moldova consumă propagandă media rusească non-stop. Fără pretenţii la calitate. Fără principii etice. Fără embargo. Nu zic că ar fi corect să interzicem presa rusă doar pentru că e presă rusă. Dar zic să interzicem orice fel de presă din orice stat – dacă nu corespunde standardelor, dacă nu răspunde normelor etice. Nu zic că e vorba doar de propaganda politică care ne vine de la ştirile TV. Recent o femeie acuzată că şi-ar fi înjunghiat propria fiică a recunoscut că s-a inspirat dintr-un film văzut la televizor. Priviţi măcar o oră cu alţi ochi serialele ruseşti şi număraţi câte înjurături, violenţe verbale, bătăi, lovituri, ameninţări şi orgii sexuale derulează la ora în care părinţii şi copiii stau împreună în faţa micului ecran. Şi după filmele captivante cu violenţe urmează un alt serial, de ştiri în care se relatează cât de ”minunată şi generoasă” e Rusia şi cât de ”agresivi şi criminali” sunt vecinii ei. Şi aşa în fiecare zi, pe banii noştri. Şi nu avem de ce ne supăra pe Rusia. Dar cum să ne supărăm pe noi?
