Ambasadoarea Italiei în R. Moldova: „Astăzi putem privi viitorul cu mai mult optimism”
Astăzi se fac exact cinci luni de când am revenit ultima dată din Italia. Cred că nu am stat niciodată atât de mult timp departe de țara mea, nici măcar atunci când locuiam în New York! Aceste luni au fost foarte dureroase. Nu voi putea uita niciodată acel sentiment de neîncredere la început, urmat de starea de teroare pe care le-am trăit la 21 februarie la auzul știrilor de acasă.
Italia a fost prima țară europeană care s-a pomenit brusc în fața unei urgențe medicale de proporții. A fost prima țară nevoită să navigheze în ape neexplorate până atunci, să ofere îngrijiri medicale unui număr mare de persoane, prima țară care a trebuit să ia decizii dificile privind libertatea de circulație a cetățenilor, prima țară care a suportat consecințele financiare ale blocajului practic absolut al economiei. Prima, urmată, din păcate, de multe alte țări.
Cu regret, pandemia a făcut multe victime, în special în rândul vârstnicilor, de care noi eram atât de mândri – ei sunt simbolul longevității și modelul modului de viață sănătos al Italiei, dar, în același timp, și reprezentanți ai celei mai vulnerabile pături a societății. Conform celor mai recente date publicate de Institutul Superior de Sănătate din Italia, media de vârstă a pacienților răpuși de virus este de 80 de ani.
Deși lupta este încă departe de a fi terminată, astăzi putem privi viitorul cu mai mult optimism, conștientizând în același timp enormele dificultăți economice pe care trebuie să le înfruntăm.
Datele de astăzi sunt încurajatoare: în 16 din cele 20 de regiuni italiene nu s-a înregistrat niciun caz nou de contaminare sau cazurile înregistrate pot fi numărate pe degetele de la o singură mână.
Grație muncii extraordinare depuse de personalul medical, precum și datorită eforturilor excepționale s-a realizat creșterea, în doar 44 de zile (începând cu 1 martie până la 14 aprilie), a numărului de locuri în secțiile de terapie intensivă cu 65%, ajungând de la 5300 la 8860. Sistemul medical italian a reușit să reziste, confirmându-și soliditatea și calitatea, recunoscute în mod repetat de diferite clasificări internaționale.
Un rol fundamental în reducerea numărului de contaminați l-au avut și cetățenii care au acceptat, cu mare disciplină, unul din cele mai restrictive regimuri de lockdown din întreaga lume, demonstrând rezistența lor și capacitatea extraordinară de a face față unei situații complet noi și extrem de dificile.
Mărturisesc că am urmărit cu mari emoții de mai multe ori conaționalii mei cântând de la balcoane. Regulile aplicate au fost foarte stricte, cu sacrificii mari din partea tuturor și limitarea activităților și deplasărilor. Bunăoară așa a fost și cazul mamei mele și a mătușii, care, deși sunt surori și stau la o distanță de 20 km una de alta nu s-au văzut timp de trei luni, deoarece locuiau în două localități diferite.
Din păcate, știm că pericolul încă nu a trecut. De aceea nu trebuie să lăsăm garda jos. În Italia, la fel ca și aici, este importantă contribuția fiecăruia dintre noi. Păstrarea distanței sociale, purtarea măștilor de protecție, spălarea frecventă a mâinilor – trebuie să facă parte din viața noastră de zi cu zi, chiar și dacă este cald afară, chiar dacă vrem să uităm de acest virus pentru a reveni la viața normală. Sunt niște gesturi simple, ce necesită puțin efort, dar care sunt în stare să salveze vieți omenești.
Doar adoptând aceste reguli vom putea evita ca virusul să continue să facă ravagii în viețile noastre.
Valeria Biagiotti, Ambasadoare a Italiei în R.Moldova
