ACUM ce facem?
Ca ipoteză, o majoritate ad-hoc arată bine. Există, însă, o problemă: distanţa dintre ACUM şi PSRM şi ACUM şi PDM e mult mai mare decât între PSRM şi PDM. Şi Plahotniuc cu Dodon se vor putea mult mai uşor înţelege, inclusiv, asupra unei majorităţi ad-hoc, decât cu Sandu sau cu Năstase. Ambii provin din aceeaşi „stângă”
Săptămâna care a început cu 25 februarie e una ca după mort. Chiar dacă nu a fost anunţat doliu naţional. Duminică ştiţi ce a fost. Dragobetele. Dar nu doar Dragobetele, pentru că de Dragobete lumea nu se înjură, nu se huiduie, nu se calcă pe picioare, nu cerşeşte, nu umblă cu pomeni, cu atât mai mult nu se vinde şi nu se cumpără (Dragobetele e altceva). Dar aici s-au făcut de toate. Pentru că am avut alegeri. Şi nu atât alegeri, cât votare. Deosebirea? Cei care aleg o fac cu discernământ, raţionează, mai pun la îndoială ceea ce aud sau văd, nu înghit tot ce li se bagă pe gât, se mai documentează, mai analizează, cântăresc, gândesc la ceea ce fac, pe când cei care votează o fac fie la întâmplare, după caz şi situaţie, pentru ca aşa votează naşul, fiica, ginerele sau vecinul, fie se lasă manipulaţi sau cumpăraţi, uşor spus, se prostituează, se vând în schimbul la cine ştie ce nimicuri la pachet, pe o sticlă de vodcă sau pe 100 de lei La alegerile de duminică, pentru cei cu votarea, au existat, ca niciodată la alte alegeri, şi bani, si băutură, şi concerte, şi trandafiri, şi „serveală” (frigărui)… A fost ca la hram, nu ca la alegeri. Şi cine a vrut să facă hramul, şi-a pus votul la bătaie şi şi-a făcut interesul – vai de el „interes”. Au perseverat, în acest sens, mai ales transnistrenii, care, spre deosebire de basarabeni, au fost, cică, şi plătiţi mai bine, până la 200 de lei votul. Comisia Electorală Centrală (CEC) susţine că, duminică, electoratul din stânga Nistrului s-a prezentat la urne, ca niciodată, în număr record. De fapt, toată această suită de „alegători” a fost una de „votanţi” dresaţi, cărată la vot, potrivit unor surse – pe banii socialiştilor (proveniţi din Rusia), potrivit altora şi pe banii PDM. Da, Transnistria a bătut recordul la alegerile de duminică, circa 40 de mii de persoane la urnele de vot. Rânduri interminabile (ca la mausoleul lui V. Lenin de pe Piaţa Roşie din Moscova) la secţiile de votare de la Varniţa, Doroţcaia, Şoldăneşti, Ciuleni, Anenii Noi şi peste tot unde a putut fi cărat acest desant electoral de peste Nistru, care nu s-a jenat să recunoască la camere că au fost mobilizaţi la vot, cine i-a mobilizat şi pentru cât. Potrivit datelor CEC, peste 90% din voturi pe liste de partid le-au fost „acordate” socialiştilor lui Dodon (situaţia o repetă, ce-i drept într-o proporţie mai mare, pe cea de la prezidenţialele din 2016), iar pentru PDM, potrivit unor experţi, au fost acordate cele două mandate de pe circumscripţiile uninominale pentru Transnistria, câştigate de doi din totalul de 3 independenţi, trecuţi în parlament. O situaţie similară celei din Transnistria, cu un rezultat aproape similar, o avem şi în Bugeac: la Comrat, Ceadîr-Lunga, Vulcăneşti şi Taraclia, unde electoratul a fost, de asemenea, cumpărat, mituit şi mobilizat să voteze masiv socialiştii (peste 83% scor final).
Potrivit CEC, în noul parlament (dacă rezultatele vor fi validate) vor accede patru partide: socialiştii lui Greceanâî-Dodon (PSRM, cu 35 de mandate), democraţii lui Vlad Plahotniuc (PDM, cu 30 de mandate), partidul Şor cu 7 mandate, Blocul Electoral ACUM al Maiei Sandu şi Andrei Năstase cu 26 de mandate, plus 3 independenţi. Nici unul dintre partidele câştigătoare ale scrutinului, nu întruneşte o majoritate parlamentară, deşi Igor Dodon a declarat cu mai multe ocazii că viitorul parlament va fi al socialiştilor. Sloganul electoral al PSRM „Vine timpul nostru” a eşuat. Au eşuat şi speculaţiile lui Dodon pe contul prieteniei sale cu preşedintele V. Putin sau escaladările repetate pe Sf. Munte Atos, care nu mai prind nu că în societatea moldovenească, dar nici în diaspora moldovenească, inclusiv în cea din Rusia. Partidul Socialiştilor a obţinut doar 7,47% dintre voturile diasporei, în timp ce Blocul electoral ACUM a acumulat 74,26%. Faptul că Partidul Şor a reuşit să acumuleze 8% din sufragii (7 mandate), după ce sondajele din ianuarie nu-l creditau cu mai mult de 3%, e şi asta un argument că timpul socialiştilor nu vine, dar se duce. Singurul lucru (deşi sunt mai multe) care deranjează în această ecuaţie postelectorală de după 24 februarie, e că stânga, în totalitatea ei, însumează o majoritate în viitorul parlament. Cu excepţia Blocului ACUM, stânga ar întruni 75 de mandate – o majoritate confortabilă pentru a forma o Alianţă şi a guverna. Dar asta ar fi cea mai proastă soluţie din câte pot fi pentru R. Moldova, cu Dodon, Plahotniuc şi Şor la putere. Există altele? Deşi liderii ACUM şi Partidului Comuniştilor au declarat că refuză să recunoască aceste alegeri ca fiind libere şi corecte şi au cerut experţilor internaţionali, care au monitorizat scrutinul, să nu se grăbească nici ei cu aprecierile, liderul PDM, V. Plahotniuc, s-a grăbit să anunţe că e gata să pornească negocieri în vederea formării unei majorităţi parlamentare. Ig. Dodon s-a arătat şi el dispus să pornească negocieri cu partidele parlamentare, dar după ce CC va recunoaşte legalitatea acestor alegeri. Dodon evită să spună dacă PSRM e dispus să facă alianţă cu PDM. Împotriva alianţelor cu PDM şi PSRM s-au pronunţat deja Sandu şi Năstase, deşi, după separarea Blocului ACUM în PAS şi PPDA, nu este exclusă o posibilă alianţă între PPDA şi PSRM. Mai puţin între PAS şi PSRM, sau PAS şi PDM, cu toate că Maia Sandu nu exclude varianta unor majorităţi ad-hoc cu aceste partide pe anumite iniţiative şi proiecte. „Noi vom veni cu mai multe iniţiative, iar dacă în parlament mai este cineva cu puţin creier, le va susţine… Dar fără alianţe”, spune Sandu. La nivel de ipoteză arată bine. Există, însă, o problemă: distanţa dintre ACUM şi PSRM şi ACUM şi PDM e mult mai mare decât între PSRM şi PDM. Şi Plahotniuc cu Dodon se vor putea mult mai uşor înţelege, inclusiv, asupra unei majorităţi ad-hoc, decât cu Sandu sau cu Năstase. Provin din aceeaşi „stângă”. Se va ajunge la anticipate? Puţin probabil. Să nu uităm de Ucraina, care pe 31 martie are alegeri. Depinde ce va fi cu ea.
