A crezut Dodon că scapă de Plahotniuc?
„COVID”-ul sau Dodon? Ce e mai grav și ce ne umilește mai mult: neputința în fața acestui virus perfid sau aroganța unui „rege” fudul și gol? Am ajuns în punctul în care tot mai multă lume încearcă să se clarifice ce e cu viața noastră și ce e mai rău pentru R. Moldova, acest COVID mutant, care zilnic omoară lume, sau această guvernare coruptă și perfidă, PSRM-isto–PDM-istă, care ne fură tot mai mult, ne minte și ne lasă tot mai puține speranțe și șanse la viață?
Suntem în an electoral și deja știm că anii electorali sunt perioada în care guvernările mint mai tare și mai mult decât de obicei. Suntem în an electoral și știm că presupusul nostru președinte, Igor Dodon, care ne-a băgat în izolare internațională și nu a făcut în patru ani de mandat nici cât e negru sub unghie pentru R. Moldova, mai poftește unul – nu și-a distrat, probabil, ”prima doamnă” pe toate litoralurile și nu a reușit să fure tot ce a mai rămas ne-furat de la Plahotniuc. Suntem în an electoral. Și știm că Igor Nicolaevici a încercat să ne fure de 200 de milioane de Euro, printr-un acord hoțesc de împrumut cu Federația Rusă, ca să-și cumpere mandatul. Suntem în an electoral…
De trei luni, Parlamentul e pe baricade. Se dă lupta mare pentru regruparea forțelor parlamentare. Majoritatea social-democrată riscă să ajungă în minoritate, lucru care s-ar putea întâmpla chiar până la sfârșitul acestei săptămâni. Dacă pierde controlul asupra majorității parlamentare, Dodon are toate șansele să rămână și fără Guvernul Chicu. Iar asta îi amenință direct planurile electorale din toamnă.
Numărătoarea inversă a guvernării social-democrate a început (deși scenariul anti-Dodon posibil să fie unul mai vechi) în februarie, odată cu retragerea din PDM a șase deputați în frunte cu Andrian Candu, constituiți, ulterior, în grupul parlamentar „Pro Moldova”. La scurt timp, din PDM s-au retras alți 6 deputați, iar săptămâna trecută democrații au mai pierdut alte două mandate. Deși toți cei 14 deputați și-au legat retragerea din PDM de „lipsa unei democrații interne de partid”, plecarea lor a lovit grav nu atât în „partidul-mamă”, cât în Dodon și în alianța de guvernare PSRM-PDM. Alianța a fost compromisă. Șansele lui Dodon pentru un al doilea mandat, deși și așa nu erau prea mari (decât în sondajele plătite de PSRM), rămân sub mare semn de întrebare. Majoritatea parlamentară PSRM-PDM, controlată de Igor Dodon, a rămas la activ cu doar 52 de mandate din 101. Încă două plecări de la democrați, posibil și de la socialiști (Dodon cum l-a părăsit pe V. Voronin în 2011?) și alianța Dodon-Filip (Diacov) ca și cum nu a fost. Dacă pierde controlul asupra parlamentului, Dodon pierde controlul și asupra guvernului, iar asta înseamnă și pierderea controlului asupra mai multor instituții de stat. Politica externă, internă, apărarea și securitatea statului nu vor mai fi prerogativele lui Igor Dodon.
Războiul declarat PDM-ului și regimului Dodon de către grupul „Pro Moldova” avansează. Și nu doar la nivel parlamentar, ci și local: tot mai mulți primari, consilieri și organizații teritoriale PDM se asociază grupului „Pro Moldova”. Relația între foștii, până nu demult, aliați, se complică. Cel puțin, astea sunt aparențele. Atât doar că nu e clar dacă ceea ce se întâmplă e, într-adevăr, ceea ce pare să fie sau e un nou truc electoral, înscenat de mai marii mahări, care patronează ”stânga” politică în R. Moldova. S-a mai întâmplat și în 2009, și în 2010, 2014, 2016 și, mai proaspăt, în 2019, când alianța anti-Plahotniuc (PSRM-ACUM) a fost, după nici jumătate de an, dată peste cap de către Igor Dodon (demiterea guvernului Sandu), iar în locul ei însăilată o nouă alianță nedeclarată pro-Plahotniuc (PSRM-PDM) și un nou guvern, guvernul Chicu.
„Stânga” și, în special, PD-ul întotdeauna a jucat jocuri ascunse cu „dreapta” în intenția de a o compromite, mai ales în ani electorali. Să ne amintim, cel puțin, de modul în care a acționat (în față și din culise) PDM în raport cu Maia Sandu, în 2016. Și ce a urmat după alegeri. Socialiștii și democrații nu au fost, nu sunt și puțin probabil că vor fi vreodată adversari politici. Și unii, și alții sunt aceiași stataliști formali, cu singura diferență că unii speculează statalismul lor prin relația cu Estul, iar ceilalți prin relația cu Vestul. În rest, sunt aceiași mercenari politici, aceeași mafie, cu aceleași interese, reguli de joc, avizi de putere şi de setea de a se îmbogăți, nu pentru a guverna. Încercați să vedeți de pe ce filieră politică sunt cei mai mulți milionari în R. Moldova și o să-i găsiți afiliați „stângii”, indiferent de titulatura partidului.
Cât vor mai rămâne deputații pe baricade? Depinde ce zice scenariul grupului Candu. Ei sunt cu „goarna”. În așteptarea deznodământului este toată opoziția parlamentară, care s-a oferit să sprijine demiterea guvernului Chicu, la momentul în care cade majoritatea parlamentară și devine clară procedura de vot în parlament și cea de numire a unui nou guvern. Dodon și Chicu sunt la răstriște. Toate tunurile pentru această „revoluție parlamentară” sunt puse pe Vlad Plahotniuc, Candu și opoziția parlamentară fiind acuzați de Dodon că ar face jocul lui Plahotniuc, care vrea să se revanșeze pentru pierderea puterii în vara lui 2019. O fi, poate. De ce nu? Dar a crezut, cumva, Dodon că odată plecat din Moldova, Plahotniuc a plecat și din politică? În iulie anul trecut Dodon promitea să fie mai bun decât Plahotniuc când cerea „mâna” Blocului ACUM la guvernare. La jumătate de an, însă, ajuns „hoziain” (stăpân – n.r.), a dat cu piciorul în ACUM. Ce zice proverbul? „Rău faci, rău ajungi”. Va veni el și rândul lui Plahotniuc. Acum, însă, Igori Nicolaevici, e rândul dumitale.
