7 congrese, 14 ani de iluzii

Diaspora, care trăieşte într-o altă lume, după alte reguli şi norme, nu mai poate fi luată cu mesaje, indiferent de virtuozitatea mesagerului. Cei plecaţi gândesc deja altfel, pentru că trăiesc altfel, în state guvernate altfel, guvernate de lege, nu de partide adunate după interese de familie sau clan

Ucraina nu a mai fost prezentă în acest an la Congresul Diasporei de la Chişinău. Nimeni din comunităţile istorice din sudul şi nordul românesc al Ucrainei, dar nici din diaspora de la Kiev nu a mai manifestat interes pentru acest for, care se desfăşoară de 14 ani şi care promitea să devină un fel de miniparlament al celor rupţi de ţară sau stabiliţi cu traiul în afara Moldovei de la est de Prut, ca rezultat al proceselor migraţionale de după destrămarea URSS. Din păcate, la miniparlament nu s-a ajuns. Comuniştii, care au şi dat naştere acestui congres, nu l-au folosit decât pentru a-şi face imagine de mari curtezani ai diasporei. Pe durata aflării lor la guvernare, din acest congres nu s-a ales nimic. Cineva a spălat nişte bani pe contul congreselor, cineva şi-a mai făcut nişte relaţii în străinătate pe contul diasporei, cineva – nişte agenţi noi de influenţă în afară. Nu s-a trecut fără ordine şi medalii pentru „aleşii” din diasporă şi, desigur, fără o serie de beţii prin cramele de la Cricova. PCRM a ochit să prindă câţiva iepuri cu acest congres: 1. să se pună de bine cu diaspora şi, prin ei, cu partenerii occidentali de dezvoltare; 2. să-i folosească în interes electoral. Şi 3. să-i încurajeze să investească ori să aducă cât mai mulţi investitori în R. Moldova, ca să aibă ce şi de unde fura. După căderea comuniştilor, la ediţia 2010 a congresului, care a fost cea mai reprezentativă, guvernării i s-a spus verde în ochi: da, viaţa între străini nu e uşoară şi avem nevoie de sprijinul vostru ca să obţinem nişte garanţii sociale în statele de reşedinţă, da, avem nevoie de un regim mai liber de circulaţie, da, suntem gata să vă oferim tot sprijinul politic de care aveţi nevoie, dar cu o singură condiţie: să vedem că nu mai furaţi, că guvernaţi şi că viaţa în R. Moldova se schimbă în bine, astfel încât să putem reveni şi noi acasă. În caz contrar, nu vrem să vă mai ştim. Ce s-a întâmplat, cunoaştem. A urmat un respiro în perioada Guvernului Leancă (2013-2014, Acordul de Asociere RM-UE şi liberalizarea regimului de vize cu UE), după care s-a intrat în dezmăţ, iar furtul miliardului a complicat definitiv relaţiile diasporei cu puterea.

Câtă lume a reunit Congresul Diasporei 2016, e greu de spus. Datele diferă de la o sursă la alta. Unii vorbesc despre 150 de delegaţi din peste 20 de ţări, alţii despre 100 din 30 de ţări. Aşa sau altfel, ediţia a 7-a a fost mai puţin „colorată” şi mai puţin reprezentativă, comparativ cu altele, dovadă că guvernarea R. Moldova are o proastă reputaţie şi în diasporă. „Lumea e descurajată. Speranţele că vor mai putea reveni acasă sunt tot mai puţine. La ce să vii?”. Sunt câteva confesiuni, pe care le-am reţinut din discuţiile pe care le-am avut în pauzele dintre şedinţele congresului. Dacă ar fi să vorbim despre program şi mesajele la congres, ar fi greşit să spunem că nu a fost bine. Două zile de congres, plus altele două de For Economic şi o tabără de o săptămână pentru 100 de copii din diasporă – luat în ansamblu, arată serios. Cei mai favorizaţi, desigur, au fost copiii. Lor le-a fost cel mai bine, pentru că ei încă nu înţeleg de ce guvernarea nu place părinţilor, iar părinţii lor nu pot uita Moldova sau nu se pot întoarce în Moldova. Toate aceste probleme s-au discutat în altă parte, la Congres şi în Forul Economic. Atât doar că lucrurile nu au avansat prea mult nici aici, chiar dacă premierul a încercat să-i convingă şi pe unii, şi pe alţii să sprijine R. Moldova, pentru că „e stabilă şi creşte”. Participanţii la Congres şi For au cerut, însă, garanţii. „Mesajele contează şi ele, dar ele nu sunt lege şi pe ele nu poţi conta”, îmi zicea la o pauză de cafea cineva de la Asociaţia „Dacia” din Kazahstan. Diaspora, care trăieşte într-o altă lume, după alte reguli şi norme, nu mai poate fi luată cu mesajele, indiferent de virtuozitatea mesagerului. Cei plecaţi de 10 şi mai mulţi ani, gândesc deja altfel, pentru că trăiesc altfel, în state guvernate altfel, guvernate de lege, nu de partide adunate după interese de familie sau clan. După două zile de discursuri, schimb de opinii, întrebări şi răspunsuri, Congresul s-a încheiat. Cu ce? Cu nimic. Congresul nu a putut vota nici un document final. După eşecul de a vota o Rezoluţie, în care o parte dintre propunerile delegaţilor fie au fost cenzurate, fie excluse, s-a încercat votarea unui Apel către diasporă, dar nu a trecut nici acesta. Potrivit delegaţilor, documentele nu exprimau situaţia din societate şi nici atitudinea diasporei faţă de această situaţie. Punct. Mort? În congres a răsunat o idee, inspirată, probabil, de această situaţie de „punct mort”, din care reieşea că Congresul, în formula în care există, nu poate fi unul rezultativ. Ideea venea din partea Elenei Drăgălin, stabilită în SUA. În opinia ei, Congresul, aşa după cum este, nu e al Diasporei, ci al guvernului: guvernul face agenda, guvernul îl convoacă şi tot el este gestionarul deciziilor. Diaspora are doar rol de invitat. Potrivit ei, guvernul şi diaspora trebuie să se schimbe cu rolurile. Diaspora să stăpânească congresul, iar guvernul să fie invitatul şi, după caz, convocat la raport, reieşind din deciziile adoptate în congres. Atunci guvernul ar putea fi responsabilizat, comunicarea şi rezultatele comunicării diasporă-guvern ar putea fi altele, crede Drăgălin. Va fi? Se va ajunge la condiţia de miniparlament?

Şi acum, câteva cuvinte despre lipsa comunităţilor din Ucraina la congres. Era şi de aşteptat să se ajungă aici. Chişinăul, în mod intenţionat, atunci când a creat BRD-ul, a exclus din aria sa de interese aceste comunităţi istorice, viaţa şi problemele cărora nu s-au regăsit vreodată pe agenda acestor congrese, chiar dacă, până acum doi ani, în mod formal, Asociaţia moldovenilor din Ucraina (preşedinte An. Fetescu) venea la Chişinău doar pentru a cere excluderea limbii române şi a istoriei românilor din circuitul şcolar. Fetescu şi comunităţile istorice din Ucraina nu sunt acelaşi subiect. Aceste comunităţi, prin alte ONG-uri, trebuie să se regăsească pe agenda de activitate a guvernului şi nu doar în congrese. Iar pentru asta, BRD trebuie să fie un Birou nu doar al diasporei, ci şi al comunităţilor externe.