18 ani de supărare și o zi de împăcare
Pe 25 mai, Vladimir Voronin, cel mai pitoresc exponent al vechii nomenclaturi sovieto-comuniste de la noi, aniversa 80 de ani de la naștere. Frumoasă vârstă. Iar în cazul lui Voronin – și extrem de colorată politic, mai ales în contextul anticipatelor în care Voronin revine pe rol. În societate, lumea a reacționat diferit pe marginea acestei aniversări.
Cei care i-au fost alături, mai ales în anii de „împărăție”, l-au slujit și s-au hrănit din mâna lui, i-au dedicat ode, cei din opoziția politică și societatea civilă și-au reamintit că R. Moldova ajunsese, pe vremea lui, o monarhie (nici vântul nu bătea fără voia lui Voronin), diaspora și-a amintit cu spaimă de anii și condițiile riscante în care puteai pleca și reveni din Europa, lumea din afaceri și-a amintit cu groază de anii în care fiul „monarhului”, Oleg Voronin, te putea lipsi peste noapte de orice business, dacă era unul profitabil, eroii protestelor anticomuniste din aprilie 2009 au retrăit, crispați de groază, coșmarurile „coridoarelor morții” și din izolatoarele de poliție (R. Moldova trecea prin ceea ce trece după alegeri Belarus sub Lukașenko), cu și sub Voronin R. Moldova devenise o zonă de tranzit pentru narkobusinessul transnațional, prostituție și trafic de femei. Tot pe vremea lui Voronin este „strâns” banditismul de pe drumuri și transferat în centrele de putere din stat. Banditismul de stat, care a ajuns cu anii inclusiv în Parlament, de acolo și de atunci se trage.
Nu cred că e nevoie (nici chiar pentru ultimele generații) să desigelăm dosare ca să ne dăm seama cum a fost cu Voronin. E printre noi. De la dispariția sa de pe orbita politicii active nu avem decât doi ani (comuniștii rămân în afara Palamentulu la alegerile din 2019), în rest bătrânul „comunist” a fost mereu la vedere, fie la putere, fie în opoziție, este cel mai longeviv deputat după Dumitru Diacov, cu 17 ani de deputăție la activ și 8 ani de mandat la șefia statului (singurul dintre președinți, care a reușit acest scor). Mai nou, V. Voronin își adună „armurile” și se pregătește să revină în politica mare, alături de Igor Dodon, care-l trăda acum 10 ani pentru 3 milioane de Euro (anunțase chiar Voronin) și cu care formau, acum o lună, Blocul electoral al comuniștior și socialiștilor pentru anticipatele din 11 iulie. Surpriză pentru toți: după 10 ani în care Voronin nu l-a scos pe Dodon o zi din „tontălău”, „nătăfleață” și „trădător” („acest bou nu merită nici titlul de măgar de onoare al Găgăuziei”), bate palma cu el și se înfoaie că „socialiștii și comuniștii sunt singurii capabili să ridice R. Moldova din genunchi și să-i ofere perspeciva de dezvoltare (dar de ce nu ați dezvoltat-o dar ați furat-o, fiind la guvernare?), iar Dodon se așterne sub Voronin, ridicându-l în slăvi și glorii: „astăzi își sărbătorește ziua de naștere o personalitate remarcabilă a țării noastre”, „cel mai eficient șef de stat, politicianul cu un caracter de oțel…”, care „a sporit mult vocea și prestigiul țării în relațiile externe”, cu care „ne cunoaștem personal, am trecut prin diferite vremuri și situații, și cu bune, și cu rele, dar de fiecare dată respectul meu pentru dumnealui doar a sporit. Și sunt mândru că la această aniversare a dumnealui îi pot strânge călduros mâna, îi pot transmite cele mai sincere felicitări și putem privi ambii în aceeași direcție, cu noi planuri și noi perspective pentru Moldova”. Ho-o-o-o, Igor Nicolaevici. Chiar îl respecți? Pe cine vrei să minți? Pe cine vrei să cumperi? Sau să vinzi? E bătrân, cu adevărat, Voronin și o mai fi încă și lup, dar nu mai este lupul care-a fost.
Surpriza cea mare pe 25 mai nu a fost, însă, oda lui Dodon. Mult mai surprinzătoare a fost felicitarea lui Putin, care-l scosese pe Voronin din lista prietenilor Rusiei încă în 2003. Motiv de răcire a relațiilor servise Memorandumul Kozak, care era un plan rusesc de federalizare a R. Moldova, pe care Voronin inițial îl acceptase, dar pe care l-a respins în noaptea de dinaintea semnării. Putin era deja în zbor spre Chișinău când i s-a transmis că semnarea Memorandumului a eșuat (Voronin fusese convins de partea americană că proiectul este împotriva intereselor R. Moldova). Putin a făcut cale întoarsă și din acea zi Voronin nu a mai existat pentru Putin și Kremlin. Și, tronc, felicitare personală, peste 18 ani, de la Putin. Ce-i asta? Politică. Așa se construiesc politicile: pe interese. Nu pe supărări. Iar interesele Moscovei pentru R. Moldova sunt mai mari decât supărările, în situația în care Rusia a pierdut controlul asupra Ucrainei și nu e clar ce va fi până la urmă cu Belarus. După ce a pierdut Președinția, Moscova nu vrea să mai piardă și Parlamentul (iar drept urmare, și Guvernul), cu atât mai mult că, la scrutinul din 11 iulie, Rusia pretinde să obțină nu o majoritate simplă, ci una absolută, ca să poată umbla și la Constituție. Moscova înțelege că Dodon e slab și cu socialiștii lui nu va reuși. Nu ar salva situația nici o alianță a PSRM cu Partidul Șor (prorusesc și el, aflat într-o relație „de colaborare” cu „Rusia Unită” a lui Putin). Alegerea a fost să cadă pe comuniști. De ce comuniștii? Pentru că altceva mai vizibil pe „stânga” nu a mai rămas. De aici și decizia Kremlinului de a-i împăca pe Dodon cu Voronin. Nu Dodon și cu Voronin s-au împăcat. I-a împăcat Moscova pentru că are nevoie de ambii pentru a-și face interesele.
Se salvează „stânga” cu Dodon, Șor și Voronin? În caz că nu, Moscova are gata pregătită „rezerva de elită”, Blocul lui Usatîi care, de altfel, joacă foarte abil și manipulează cu electoratul la fel de tare și pe „stânga” și pe „dreapta”, și în R. Moldova, și în Diasporă (sik!). E un mare trișor și speculant politic, acest Renato, vizat în mai multe dosare penale și „afaceri ne-curate”. Unii îl suspectează că ar fi în aceste alegeri exponentul mafiei rusești, alții că ar fi agent FSB. Așa sau altfel, oricum e omul Moscovei. Faptul că Usatîi a mers la o alianță cu „Patria” – o formațiune prorusească și antiromânească, ridică mai multe semne de întrebare. La fel ca și banii lui Usatîi și proveniența lor. Banii lui sunt prea mulți, ca să fie și curați. Și-atunci, cum să alegi un Parlament curat din oameni ne-curați?
