1500 de zile de libertate pentru judecătorii-raideri
Cu 3 ani în urmă, în octombrie 2013, în R. Moldova se producea un act istoric: era reţinut, în flagrant, pentru prima dată, un judecător care ar fi luat mită. Mascaţii de la CNA au intrat în biroul judecătorului Gheorghe Popa de la Teleneşti şi au descoperit 200 de dolari americani între paginile Codului Civil, lăsaţi acolo cu câteva clipe în urmă de un justiţiabil care primise hotărârea favorabilă cu câteva zile înainte. Judecătorul a fost reţinut pe loc, i s-a intentat un dosar penal şi a fost judecat.
Cu câţiva ani înainte de octombrie 2013, alte câteva zeci de judecători comiteau, pe rând, fraude de milioane, autorizând spălătorii de bani. Mascaţii nu erau pe loc să verifice numărul de bancnote infiltrate în Codul Civil, dar, judecătorilor le creşteau ca pe drojdii castelele de lux, iar în garaje – li se năşteau maşini extrascumpe, imposibil de cumpărat din salariul de judecător. Niciunul dintre acei judecători nu a fost reţinut în flagrant, în momentul comiterii fraudei. Ba dimpotrivă, practic majoritatea acestor judecători au intrat, ca parte integrantă, în etapa de reformare a justiţiei moldoveneşti, o reformare scumpă, plătită din aistenţă internaţională, care a contribuit ca judecătorii să aibă condiţii mai bune de muncă, săli dotate cu echipamente moderne, dar şi salarii mai bune.
În paralel, în perioada 2010—2014, presa umplea spaţiul mediatic de investigaţii despre judecătorii-raideri, despre spălătoriile de bani autorizate de judecători, despre castele, maşini, vacanţe, luxuri incompatibile cu salariul (fie şi majorat) de judecător. În paralel, jurnaliştii de investigaţie publicau dovezi despre încrengăturile politico-judiciare, despre trupe vânătoreşti, care întruneau împreună judecători, procurori, politicieni, oameni de afaceri, trupe înarmate, care ”rezolvau” dosarele la o friptură, la un izvar, la o saună, cât mai departe de sălile proaspăt renovate ale judecătoriilor. Cu toate acestea, prin instanţe, se plimba singurul judecător reţinut în flagrant cu o mită de 200 de dolari, şi aceia puşi în Codul Civil la câteva zile după finalizarea pozitivă a cazului dătătorului de mită.
Abia în campania electorală din toamna anului 2016 judecătorii-raideri au fost reţinuţi. O duzină într-o singură zi. La 1500 de zile distanţă de la actul fraudei. Or, prima discuţie pe marginea ororilor acestor judecători a avut loc la CSM în 2012, dar atunci şi după asta nu s-a întâmplat nimic.
Cert este că şi atunci şi acum, la CSM, CSJ, CNA, Procuratura Anticorupţie, Procuratura Generală – erau aproximativ aceleaşi persoane, la fel cum şi alianţa de la guvernare era aproximativ aceeaşi. De ce nu s-a întâmplat nimic cu judecătorii-raideri timp de 1500 de zile?
Procuratura, de rând cu autorităţile judiciare, ar trebui acum să explice ce au însemnat acele 1500 de zile de inacţiune şi ce înseamnă heirup-ul din 20 septembrie 2016. Actul spectaculos de reţinere a 15 magistraţi a fost necesar şi aşteptat. Dar ar putea să aibă o finalitate neaşteptată. Societatea este acum bulversată de campania electorală, încearcă cu greu să facă faţă provocărilor ce ţin de pomeni electorale, colectare abuzivă de semnături, alte abuzuri ale exponenţilor statului în această campanie politică. Când să mai urmăreşti şi evoluţia unei duzine de dosare cu magistraţi, politicieni, bancheri?
Arestarea judecătorilor-raideri e un semn bun cu mai multe semne rele. Acest act semnifică faptul că arestarea oricărui judecător este posibilă, că orice act de corupţie poate fi monitorizat, descurajat şi pedepsit, că judecătorii nu sunt intangibili. Totodată, se poate subînţelege că unele forţe politice doresc să îşi demonstreze muşchii într-o campanie. Ca la ”trinirofkă”, înainte de ”abed”.
