11 minute
N-a durat decât 11 minute. Unsprezece minute pot fi pierdute oriunde, e ceva simbolic de efemer, situat între 10 şi 15 minute. Dar cine poate contesta existenţa unor scurte minute care fac viaţa de neuitat? Există nişte minute, scurte de tot, pentru care merită să trăieşti o viaţă întreagă.
Primul minut. Ziarul de Gardă. Am mers la Camera Înregistrării de Stat să înregistrăm un ziar de investigaţii. Pregătisem din timp vreo zece denumiri, dar la faţa locului am aflat că erau deja ocupate. Ziarele de facto nu existau, dar erau înregistrate. În R. Moldova sunt sute de ziare înregistrate oficial care nu apar. Am ajuns să creăm pe loc îmbinări de cuvinte. Ştiam că vrem să facem investigaţii. Gazeta de veghe? Nu, mai bine Ziarul de Gardă. Şi aşa a fost.
Minutul doi. Nişte femei. Nişte femei se apucă să facă un ziar? Şi încă de investigaţii? Am fost privite cu scepticism. Ştiam că până atunci nu a existat un ziar de investigaţii care să aibă în calitate de manageri (administrativ şi de conţinut) doar femei. A fost primul. Există şi azi. E şi singurul.
Minutul 3. Reporteri noi, crescuţi de noi. La ZdG au venit în permanenţă tineri de la facultăţile de jurnalism. Nu aveau habar de jurnalismul de investigaţie. Am învăţat să facem asta împreună. Nu există minute mai pline în viaţa unui jurnalist decât acelea în care poate să vadă că modelele sale cresc, se împlinesc şi ajung departe. Sus. Şi culeg premii, aprecieri şi recunoştinţă.
Minutul 4. Campionii proceselor judiciare. Cele mai frumoase procese judiciare le-am trăit pe la Curtea de Apel. Când într-o sală sunt adunate zeci de persoane pentru zeci de procese. O grămadă de oameni, fiecare în aşteptarea examinării cazului său. Şi când, în aceste săli pline, se rosteşte numele ZdG, apare o rumoare în sală şi răsună mesaje de susţinere. Şi atunci înţelegem că oamenii au nevoie de încurajare şi noi prindem la curaj.
Minutul 5. Tot spectrul de ameninţări: de la răfuiala cu fiscul până la ameninţări cu moartea. Nimic nu s-a adeverit. Nimic nu ne-a înfrânt.
Minutul 6. Oameni cu daruri. Moldovenii cred că trebuie să dea ceva la o redacţie. Nu există cadouri mai autentice decât cele aduse de cititori. Flori de grădină de ţară. Mere. Gutui. Prescuri. Mileuri. Cărţi. Dăruite cu mâini brăzdate de muncă. Când le refuzam – se ruşinau.
Minutul 7. Diplomaţii. Timp de 11 ani ne-au vizitat mai mulţi reprezentanţi ai corpului diplomatic străin acreditat în Moldova. În acest birou mic, încărcat de hârtii şi scrisori, uneori încărcat de insecte şi şoareci. Diplomaţii adevăraţi nu sunt greţoşi. Ei vor să audă cât mai multe opinii. Chiar dacă sunt contradictorii.
Minutul 8. Reacţii oficiale. CNA, CNI, Procuratura, ministerele s-au autosesizat pe marginea a sute de articole din ZdG. Cu puţine rezultate. Puţine rezultate bune. Rezultate proaste au fost multe.
Minutul 9. Televizorul. Din 2009 avem şi un program video de investigaţii, Reporter de Gardă, difuzat la Moldova1. Şi la Radio Moldova avem Reporter de Gardă. De atunci oamenii vin şi ne spun că ne-au „citit la televizor şi la radio”.
Minutul 10. Ziarul de Gardă în limba rusă. Apare din ianuarie 2015 în variantă tipărită şi on-line. Nu credeam că ne putem conecta la publicul rusofil. Vin tot mai mulţi şi ne spun că de investigaţii în limba rusă e mare nevoie. Continuăm.
Minutul 11. Cei dragi. Sunt vreo 4000 de zile de muncă trăite la Ziarul de Gardă. Fără concedii. În acest răstimp ne-au crescut copiii. Uneori aveau nevoie de noi, dar eram la muncă. Alteori, au stat cu noi până târziu în redacţii. Poate că ar fi meritat să le acordăm mai mult timp, dar aşa s-a întâmplat că timpul la ZdG a fost mereu prea scurt. A durat doar cât 11 minute.
