11 iulie – mai mult decât alegeri

În câteva zile, campania electorală va intra în faza „crucișului de săbii”… Anticipatele din 11 iulie riscă să depășească cadrul unei campanii ordinare. Rusia se pregătește să dea (la câte au mai fost) o nouă luptă pentru R. Moldova, cu emisari și trupe politice mai vechi și mai noi.

Potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale, până ieri, în cursă au fost admiși 17 concurenți electorali: 15 partide și două blocuri electorale: Blocul electoral „Renato Usatîi” și Blocul Comuniștilor și Socialiștilor. Mulți? Puțini? De treabă? Nu prea? Cum îi testăm, că nu-i putem vota la ghici, altfel ce pe ce schimbăm? Pentru alegătorul mai aproape de politică, lucrurile sunt mai clare și cifra contează mai puțin sau nu contează deloc. Pentru ei contează calitatea listelor – această „zestre” electorală cu care un partid sau altul vrea să își facă imagine publică. Alta e situația pentru cei mai puțin versați. Pentru ei, cărora nu le spun nimic nici denumirile partidelor (în special, cele apărute sau reactivate peste noapte), nici siglele electorale ale acestor partide, nici numele pretinșilor lor lideri și aspirațiile lor politice, pentru ei, a alege 1 din 17 este mai complicat, mai ales în cazul în care merg să aleagă, nu pur și simplu să voteze. Cum ar fi să se descurce această lume, mai ales că, numeric, ei pot fi mai mulți decât primii.

Nimic nou, de fapt. În toate alegerile am avut parte de aceleași două tipuri de candidați electorali: reali (care fac politică în regim constant) și fantomatici (de ocazie, partide-satelit), care apar, de obicei, în alegeri și dispar odată cu ele. În cazul celor 17 din cursa pentru 11 iulie, cel puțin 9 sunt candidați de ocazie, necunoscuți sau prea puțin cunoscuți publicului, care nu au în spatele lor nimic realizat, fără șanse de câștig și, de obicei, recrutați (fac bani ori au alte interese) de principalele partide concurente pe rol de killeri (ucigași, n.r.) electorali, pentru a dispersa voturile alegătorilor pe un segment electoral sau altul („stânga” sau „dreapta”). Soluția? Nu votați partide și lideri necunoscuți, că pierdeți votul. Simplificați lista. După, treceți la concurenții „reali”. Aceștia, de obicei, sunt partide cu lideri mai cunoscuți. Nu neapărat și mai buni. Pot fi partide mai vechi sau mai noi. Regula de aur aici e: a) nu votați partidele și liderii pe care i-ați mai ales și nu au făcut treabă (în cazul nostru ar fi Blocul Comuniștilor și Socialiștilor) și b) nu votați partidele ai căror lideri sunt vizați în dosare de corupție și alte fărădelegi ( Partidul „Șor” și Blocul electoral „Renato Usatîi”). Dacă trecem atent cu creionul peste listă, din 17 rămânem doar cu PPDA, PAS, AUR și PUN. Putea fi și mai bine, dacă din 4 candidați ar fi existat doar 2: PAS-PPDA și PUN-AUR. Dar asta e situația. Am lăsat neobservat PDM, partidul letal naufragiat de V. Plahotniuc și care puțin probabil să poată reintra în Parlament. Ar fi mai multe de reproșat și lui D. Diacov, dar problema nu-i asta. Problema e că un alt jucător, decât PDM, mai echilibrat pe centrul politic din R. Moldova nu avem. Încearcă Renato Usatîi să inducă lumii ideea că Partidul Nostru (PN) s-ar plia pe „centru”. E ca și cum ai zice ciorii barză. În realitate, PN este o formațiune radicală de stânga, încă neprofilată, de sorginte rusească cu un lider agresiv, desantat în R. Moldova să facă interesele Rusiei la est de Prut. Usatîi nu e cel care se vede, Usatîi e cel care nu se vede și despre care nimeni nu știe mai mult decât își poate permite să spună singur Usatîi. În rest, el e același Plahotniuc, Dodon, Șor, Platon etc., atât doar că averile, afacerile și dosarele lui Usatîi nu sunt în R. Moldova, ci în Rusia. Și, evident, cine-i cu dosarele, acela e și cu muzica, iar muzica Rusiei pentru noi știm care-i. Renato e un jucător politic abil, care știe când și cui să dea „bună ziua” ori să-i strângă mâna, sociabil, spiritual, bine școlit, bun de gură, cu care ai ce discuta, dar… Usatîi, așa cum este, nu e al nostru.

Săptămâna trecută, la Palatul Republicii, PN al lui Renato Usatîi, în cuplu cu „Patria” antiromânească s-au lansat în campania electorală. A fost cea mai fastuoasă lansare din câte au fost până acum (mă rog, banii pe care îi are Usatîi nu-i are, probabil, nici bugetul R.Moldova). În aceeași zi, PN a difuzat pe rețelele de socializare „10 motive de ce trebuie votat Blocul electoral Usatîi”. Din cele 10 (parte din care le regăsim și la alți concurenți electorali) există două care vizează direct: 1) securitatea statului și 2) schimbarea regimului constituțional. În primul caz, Usatîi optează pentru desființarea Centrului Național Anticorupție și crearea unui nou serviciu special care să se ocupe de combaterea corupției, apărarea drepturilor cetățenilor și (ce bine ambalat!) de problemele securității naționale (?!.). Subordonat cui? Noi am mai trecut printr-o experiență similară pe timpul președinției lui Voronin, când Registrul de Stat fusese transformat în al doilea SIS. Pe care-l controla Voronin, nu era clar. Și cine îl controla pe primul, de asemenea. Iar o „Constituție nouă”, în versiunea lui Usatîi, care stă pe aceleași poziții cu Kremlinul în problema transnistreană, ar însemna crearea, apriori, a unui câmp constituțional pentru realizarea Planului Kozak.

Alegerile din 11 iulie sunt mai mult decât alegeri. Mobilizarea „dreptei” trebuie să fie una ca pe front. Lupta se va da pentru fiecare sat, cartier, casă – acasă și în Diasporă. Moscova a dezgropat și mobilizat pentru alegerile din 11 iulie tot ce a putut inventa mai antiromânesc în Basarabia postsovietică. Acum două zile, a fost scos de la naftalină și pudrat (ca să nu miroase urât) până și Interfrontul lui Solonari și dat pe mâna Congresului Civic al lui Mark Tkaciuk, pentru a reaprinde spiritul revanșard în mediul electoratului prosovietic.

Cu Usatîi în „prima linie” și cu Tkaciuk în „spatele frontului” riscăm să devenim mai mult decât o Belarus…