(Video) Migranții moldoveni: cine, de ce și unde pleacă din Moldova?
Statisticile arată că circa 600.000—700.000 de cetăţeni ai R. Moldova sunt plecaţi peste hotare. Deşi atât plecarea, cât şi adaptarea la alt mediu sunt anevoioase, moldovenii nu renunţă şi, de multe ori, familii întregi ajung în alte state şi decid să rămână acolo definitiv. Dar, chiar dacă lasă în urmă case goale şi sate pustii, cei plecaţi nu uită de ţara lor: revin periodic acasă şi încearcă să se implice în ceea ce se întâmplă aici.
Cristina Ţaranovici este una dintre sutele de tineri care au plecat, iniţial, pentru a face studii peste hotare – a ajuns la Riga, Letonia, la Stockholm School of Economics. Mai apoi, făcându-şi studiile în Letonia, a avut oportunitatea de a merge în Spania, pentru un schimb de experienţă. Aşa, a ajuns în septembrie 2014 la Barcelona, oraş de care s-a îndrăgostit imediat şi iremediabil şi în care locuieşte în prezent.
„Când plecăm de acasă, luăm o parte din Moldova cu noi”
„Eram pe cale să absolvesc în Letonia şi voiam să mă întorc la Barcelona, după acel schimb de experienţă. Aşa mi s-a făcut cunoştinţă cu cineva care deţine o companie de imobiliare şi care avea nevoie de personal. Astfel, am mers la un interviu şi nu mi-a rămas decât să aştept rezultatul. Îmi terminasem studiile şi mă gândeam să vin acasă, în Moldova, şi apoi să decid încotro s-o iau”, îşi aminteşte tânăra.
Cristina a fost acceptată la postul pentru care şi-a depus dosarul şi a fost nevoită să-şi schimbe biletul de avion pe care şi-l cumpărase pentru a reveni acasă. „Nu ştiam prea multe despre piaţa imobiliară din Barcelona – este un haos, dar e foarte competitivă. Mi-am dat seama că nu e pentru mine acest post şi am decis să-mi caut altceva. Era vară, iar vara e destul de greu să găseşti un post. Mai activ a început să mi se răspundă la solicitări spre toamnă. Aşa s-a întâmplat că postul de muncă la care sunt acum l-am găsit căutând, pe o pagină de internet, oferte de muncă şi, din curiozitate, am dat să văd dacă sunt locuri unde ar fi necesară limba română. Am găsit o ofertă de practică, la care am şi aplicat şi la care, ulterior, am fost acceptată. Aşa am început să lucrez în mediul IT, în Barcelona şi în limba română”, povesteşte Cristina, adăugând că, între timp, a fost avansată în post şi a primit un contract de muncă indefinit.
„Întotdeauna, când plecăm de acasă, luăm o parte din Moldova cu noi. De aceea, ori de câte ori avem ocazia, ne dăm întâlnire noi, moldovenii, şi gătim, ne aducem aminte diferite lucruri. Şi apoi, doar vorbind limba română, simţim că ceea ce numim acasă e mai aproape. Simţim nevoia să vorbim româna, că altfel uităm…”, mai spune Cristina. Îi pasă de ce se întâmplă acasă, pentru că i-au rămas aici părinţii, fratele, prietenii. Totuşi, nu e sigură că ar vrea să se întoarcă în Moldova. „De fiecare dată când revin, îmi pun întrebarea: „Tu, Cristina, ai putea să revii, să trăieşti aici?” Nu mi-am răspuns încă complet, nu sunt sigură că aş putea, din simplul motiv că mi-aş dori să văd şi mai multe lucruri, şi mai multe ţări, să descopăr şi mai multe. De aceea, nu cred că este cazul să mă stabilesc într-un loc, când am posibilitatea şi dorinţa de a descoperi mai multe”, adaugă tânăra.
Un medic din Italia transmite „pachete” cu ambulanţe acasă
Ludmila Furtună a plecat cu mai mult de 10 ani în urmă în Italia, împreună cu toată familia. Pentru a putea profesa acolo, a trebuit să înveţe 5 ani în plus, chiar dacă avea studii în medicină absolvite la Chişinău. Acum, se află în oraşul Parma şi lucrează ca medic anesteziolog.
Ludmila este de părere că în Italia e mai uşor să faci medicină, pentru că „nu te gândeşti la salariul mic, ci doar la pacient”. Spune că merge cu satisfacţie la serviciu. I-a plăcut dintotdeauna medicina, „măcar că în familia mea sunt primul medic”. Cu câţiva ani în urmă, Ludmila a decis să înfiinţeze Asociaţia „Renaşterea”, cu gândul de a da o mână de ajutor sistemului medical din Moldova. Astfel, graţie acestei Asociaţii, mai multe ambulanţe au fost donate instituţiilor medicale de la noi – una a fost donată spitalului din Nisporeni, altele au mers spre satele Varniţa, Chetrosu, Alexandru I. Cuza. „Prima ambulanţă am hotărât să o donăm satului Varniţa, acolo a decedat nănaşul meu, din cauza lipsei de acces la serviciul de urgenţă, în Chetrosu sunt născută eu, pentru Nisporeni – am avut o cerere din partea Lidiei Crăciun, directorul spitalului, pentru Alexandru I. Cuza am donat deoarece am avut o cerere din partea unui cetăţean moldovean care se află în Parma şi face aici voluntariat. El mereu se gândeşte la părinţi, spitalul este la 50 km de localitatea lor şi nu aveau nici un mijloc de transport de urgenţă, astfel că am hotărât să îi ajutăm”, argumentează Furtună.
Ludmila ştie care este preţul câtorva clipe pentru o viaţă, de aceea spune că se străduie să se implice, cel puţin, atât cât îi permit resursele şi timpul, în campanii pentru donaţii. „Ne implicăm în cazuri sociale cât reuşim şi cu ce reuşim împreună cu echipa Asociaţiei „Renaşterea”. Este emoţionant când vezi lacrimile de bucurie ale celor ce primesc haine sau medicamente, sau chiar când reuşim să îi aducem la tratament în Italia. Mă bucur că pot să îi ajut pe cei care credeau că nu mai au şanse. Activând în sectorul de urgenţă, ştiu foarte bine cât este de preţios timpul pentru a putea salva vieţi omeneşti”, conchide Ludmila.
Până la 150.000 de cetăţeni au părăsit R. Moldova definitiv
Coordonatorul programului Migraţie şi Dezvoltare din cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), cu Misiunea în Moldova, Ghenadie Creţu, spune că „legat de numărul moldovenilor aflaţi peste hotare, noi estimăm că aceştia sunt aproximativ 600.000-700.000, în funcţie de sezon. Sunt plecaţi definitiv până la 150.000 şi vorbim, în special, de state cum ar fi Canada, SUA, Noua Zeelandă, precum şi de o parte din statele Uniunii Europene. Din ceilalţi, aproximativ jumătate spun că vor reveni”.
Pe de altă parte, „dacă e să vorbim de Federaţia Rusă, în continuare, migranţi, mai mult de jumătate, două treimi, sunt bărbaţi, care lucrează în special în sectorul construcţii. Italia şi alte ţări ale Europei de Sud sunt caracterizate printr-o rată mai mare a femeilor migrante, este vorba de muncă în sectorul domestic – îngrijirea bolnavilor, bătrânilor, copiilor. Deci, peste două treimi din migranţii moldoveni în Italia sunt femei. În unele state cum ar fi Marea Britanie, Franţa, Germania este relativ mare cota celor înalt calificaţi, cei care şi-au făcut studiile acolo, fie în alte state, şi-au găsit locuri bune de muncă, cunosc limba şi s-au integrat foarte bine”, precizează Creţu.
