„Nu se ia în calcul dorința diasporei de a participa la procesul de vot”
Aureliu Șindilă vine din R. Moldova. Încă de la primele sale vizite în China, prin 2010, el și-a dorit să-și facă studiile acolo. Așa a ajuns să obțină la Hong Kong o bursă de la Guvern, pentru studii de doctorat. În prezent, învață și predă acolo cursuri adiacente specializării în management. Într-un interviu acordat ZdG, Aureliu ne-a povestit despre adaptare, gestionarea crizei pandemice de către autoritățile locale și despre felul în care se vede de la distanță electorala din R. Moldova.
— Cum a fost pentru dvs. plecarea și adaptarea în China?
— Nu cred că a fost dificil, pentru că am părăsit Moldova după clasa a noua. De atunci locuiesc în medii diferite. Pentru mine chiar nu este o problemă să mă adaptez și nu a fost un șoc cultural să vin aici, deși aud că alții întâmpină dificultăți.
— Care au fost acolo primele semne ale crizei pandemice? Ce măsuri au luat imediat autoritățile?
— Atunci când s-a anunțat despre asta, imediat s-au și întreprins măsuri: izolare, distanțare, mască. Cu măștile la ei chiar nu e o problemă, pentru că sunt obișnuiți cu ele, întrucât oricum le poartă când vine sezonul rece. Lumea a început să comande mâncare mai mult online, s-a trecut la activități de muncă la distanță… Ei sunt destul de stricți. Aici lumea nu prea încalcă regulile.
— Au fost sau nu aplicate penalități în raport cu cei care neglijau recomandările?
— Da, destul de usturătoare. Pe lângă amendă, sunt prevăzute pedepse ce vizează și privarea de libertate. De altfel, aici lumea nu prea indică date eronate, nu prea neglijează regulile. În general, ca și mentalitate, ei au acest simț al comunității și nu prea îl încalcă. Ei înțeleg bine că, dacă nu respectă recomandările, va fi un haos total. Totuși, Hong Kong e unul dintre cele mai populate locuri de pe planetă…
— Adică, acolo nu prea au prins știrile false?
— Ei tot timpul verifică informația (fact check), nu se lasă ademeniți de manipulări. Sunt foarte sensibili la noutăți și verifică totul. Dar se și informează din surse credibile.
— Cum s-au comportat autoritățile locale de la începutul pandemiei până în prezent? Există suficiente teste și echipamente?
— Ei au acționat calculat și pragmatic. Tot timpul au purtat măști, dând astfel exemplu altora. Au respectat și celelalte recomandări. Testele aici sunt gratis și au fost tot timpul suficiente. Eu am făcut două teste, când am venit. Ele nu se fac prin intermediul unor contacte fizice. Le faci singur. În general, aici fiecare pas e bine chibzuit. Adică, autoritățile chiar au grijă și nu contează cine ești, cum ești, de unde vii. Ei te cazează gratis, verifică dacă ești bine, lucrurile sunt bine gândite.
— Cum a fost gestionată panica provocată inițial de răspândirea virusului?
— Asta a continuat vreo săptămână. Lumea cumpăra isteric totul – dezinfectant, măști, hârtie igienică, produse neperisabile. Ulterior, au fost multe discursuri din partea oficialilor, care au îndemnat cetățenii să nu mai cumpere atât de mult, să nu stocheze fără sens. Cred că oamenii au fost destul de înțelegători și, în următoarea săptămână, deficitul artificial s-a redus. A fost și o perioadă în care farmaciile mai mici și-au cam făcut de cap, majorând prețurile. Dar nu a durat mult și, odată ce au apărut produse noi pe piață, au revenit la normal. Lumea însă i-a taxat pentru asta și cred că ei au învățat lecția.
— Ce acțiuni au fost întreprinse pentru a ajuta afacerile să reziste pe timp de pandemie?
— Inițial, s-au făcut plăți unice. Și nu doar guvernul a avut inițiative. Un grup de doi sau trei miliardari locali au venit cu suport financiar pentru cei din business, ca oamenii să își mențină afacerile. Se dădeau și diverse alte ajutoare, inclusiv suport financiar pentru rezidenți. Practic, la fiecare nivel s-a întreprins ceva. Business-ul mereu a fost ajutat.
— Cum au loc studiile în aceste zile?
— Acum sunt online, deși inițial s-a propus o metodă de tip hibrid. Mai am un curs la o universitate vecină și suntem încurajați să venim la studii, dar putem alege să nu venim și să ne conectăm online.
— În opinia dvs., ce s-a schimbat acasă de când ați plecat de aici?
— E o întrebare mai complicată, care nu știu dacă are un răspuns. Istoria mea e complexă, eu nu am plecat definitiv, nu pot spune că am emigrat și nu mai revin. Am ajuns peste hotare să fac colegiul, apoi universitatea, după care am revenit pentru o perioada acasă, crezând că o să pot schimba ceva. Am muncit în sectorul privat, dar și în cel de stat. Au fost două tentative – în 2010 și în 2013. Aveam posturi bune de muncă, deși nu aș spune că erau extrem de bine plătite. Altminteri, după mine, lucrurile nu s-au prea schimbat în bine. Acum, când vin acasă, văd multă dezorganizare și nu am cum să spun că lucrurile au evoluat în bine. De asta prefer să vin acasă doar două săptămâni pe an, cât să-mi văd familia. Per general, nu am un plan de revenire, nu văd care ar fi rostul. Există lucruri mult mai bune, iar nostalgia și tentativele eșuate de a deveni un vector al schimbării poate nu mai funcționează. Am devenit, atât eu, cât și alți cunoscuți, mai puțini idealiști și mai mult cu picioarele pe pământ. Urmăresc politicul pe cât de mult pot și chiar aș putea să critic mult ceea ce se întâmplă. Nu avem parte nici de o clasă politică, nici de o clasă de mijloc bine determinată.
— Cu toate acestea, mergeți la vot? Considerați că R. Moldova are suficientă grijă de informarea cetățenilor din diasporă, în acest sens?
— Eu am solicitat urnă de vot, dar știu că nu îmi va fi acordată, pentru că aici nu avem nici consulat, nici ambasadă. Probabil, dacă Hong Kong va ridica restricțiile, nu am decât să zbor până la Beijing sau Tokyo, ca să-mi exercit dreptul la vot și să revin. Cred că așa voi face. Vizavi de griji, dacă aș spune că nu au, e subiectiv. E doar cazul meu aici. Poate au grijă în altă parte – la Moscova, la Padova. În general, părerea mea e că ministerele și ambasadele manifestă deschidere, dar se pare că mai sus de ei se întâmplă lucruri bizare. Mi se pare că nu se ia în calcul dorința diasporei de a participa la procesul de vot și asta se întâmplă la fiecare scrutin.
— Vă mulțumim!