Metamorfoza
În știință există termenul „dezvoltare armonioasă”, un ideal spre care tinde fiecare om. Este bine cunoscut că dacă doi indivizi asemănători, de aceeași specie, nimeresc în condiții diferite de viață, adică unul va trăi în condiții armonioase, iar celălalt în condiții dure și nemiloase, la sfârșit vom avea doi indivizi total diferiți privind dezvoltarea psiho-emoțională, fizică și intelectuală.
Este bine știut că, până a deveni fluturi, aceste ființe nemaipomenit de frumoase, au de trecut prin câteva metamorfoze spectaculoase – o cale lungă ca, până la urmă, să ajungă la apogeu. Niște insecte foarte fragile, a căror viață se poate ușor întrerupe pe parcursul oricărei etape de dezvoltare (ou, larvă, nimfă, fluture). Sunt sigură că vara, văzându-i cum zboară din floare în floare, nici nu v-a trecut prin gând că ei sunt puținii norocoși care au avut parte de condiții armonioase pentru a ajunge fluturi.
Același lucru îl putem spune și despre oameni. Aceștia, asemeni fluturilor, au de trecut prin etapele metamorfozei pentru a ajunge la succes. Unii rămân în primul stadiu- „ou”, alții trec la stadiul doi – „larvă”, majoritatea se opresc la stadiul trei – „nimfă” și numai o mică parte vor ajunge în ultimul stadiu – „fluture”.
Ca și fluturii, oamenii caută un loc unde să se dezvolte armonios, acest loc fiind de regulă țara în care s-au născut. Cu toate acestea, de la o vreme încoace, tot mai mulți oameni din Moldova își finisează stadiile de metamorfoză numai după ce pleacă din țară. Din păcate, țara moldovenilor a devenit un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea lor. Acest fapt îl observi mai ales când mergi în lumea largă și descoperi câți moldoveni-fluturi sunt acolo. Bucătari renumiți, medici de succes, interpreți faimoși, actori, businessmeni, sportivi, profesori, inventatori… Mulți dintre ei au reușit să devină renumiți numai după ce au plecat de acasă acolo unde meritele lor au devenit recunoscute, găsindu-și mediul prielnic de dezvoltare. Cine știe ce și cum era dacă rămâneau acasă – probabil că nimeni nu avea să-i cunoască și nimic din ce au făcut nu s-ar fi realizat vreodată.
Astăzi, încă din stadiul de „ou”, mulți copii din Moldova astăzi sunt privați de ceea ce primesc copiii în alte țări. Foarte mulți dintre ei trăiesc fără un părinte sau chiar fără ambii părinți, fiind lăsați în grija bunicilor, sau și mai rău, în grija unor străini. Mulți dintre acești copii așa și vor rămâne, tot restul vieții, în capcana acestei etape de dezvoltare, simțindu-se singuri, neiubiți, nesiguri pe sine, trădați. Ca niște păsări frânte, vor încerca să supraviețuiască din mila celor din jur, fără să afle până la urmă de ce ar fi fost în stare, dacă ar fi avut o familie iubitoare alături.
Marea parte a tinerilor moldoveni se află în stadiul de „larvă”. Ei au doar cerințe, necesități și dorințe. Ei consumă și se gândesc numai la prezent, nu au nici un plan de viitor. Ei nu-și bat capul de studii, de educație sau de familie, principalele lor îngrijorări fiind plăcerea, vestimentația, telefoanele, mașinile, părerea camarazilor și banii cu care pot influența această părere. O bună parte dintre ei sunt consecința dezvoltării acelor „ouă” care, în schimbul dragostei părintești, au primit bunuri, bani și milă de la toți. Aceștia, la fel, au șanse mari să nu depășească nicicând etapa respectivă. În viitor, pe ei o să-i aștepte doar frustrări și ciudă îndreptată spre toți din momentul în care părinții nu o să mai fie în stare să le satisfacă poftele.
Prin metamorfoza de „nimfă” trec cei care au depășit cu succes primele două stadii și la timp s-au dumerit să-și capete o calificare bună. Ei au reușit să termine o universitate sau un colegiu și au căpătat un serviciu care le aduce un venit stabil deși, poate nu neapărat satisfăcător. Acești oameni pot rămâne în acest stadiu pentru tot restul vieții, deoarece dau mâinile în jos, înțelegând că nu au șanse să se dezvolte mai departe, locurile de succes fiind ocupate de „larvele” grase ale căror părinți încă mai reușesc să le satisfacă dorințele interminabile.
În Moldova, rareori se dezvoltă „fluturii”, întrucât căile le sunt închise de „omizile” grase, care și-au imaginat că sunt „fluturi” minunați. Cât de păcat e că toți „fluturii” noștri au ajuns a contribui la dezvoltarea altor țări, pentru că acasă li se taie aripile. Casa părintească, grădinița, educatorii, școala, învățătorii, colegii, societatea… fiecare își joacă rolul său pe parcursul metamorfozelor de care am amintit mai sus.
„Fluturii” sunt pe cale de dispariție în R. Moldova, dar, în ciuda acestui fapt, uneori pot apărea niște specimene cu o foarte mare tărie de caracter și dorință de succes, care pot izbuti să nu se lase pradă tuturor piedicilor pe care le întâlnesc în țara natală și să se transforme în „fluturi” splendizi.
Violina Ahtemenciuc, Canada Foto: i.ptmap.ru
