Editorial: Moldova are o șansă, în acest an, de a-și schimba viitorul spre unul mai luminos
R. Moldova, ca și majoritatea statelor post-sovietice, a demonstrat de la proclamarea independenței încoace, tendințe și stereotipuri specifice unui stat patriarhal. Nu e o noutate pentru nimeni că în societatea moldovenească, preponderent, bărbatul s-a autoproclamat „forța supremă” în calitatea sa de cap de familie, lider al grupurilor sociale, șef de companii și guverne. Adesea, bărbatul este văzut drept cel care ia decizii și setează vectorul mișcării în viitor – viitor care, timp de 29 de ani de Independență, a devenit tot mai sumbru, atât în plan familial, social, cât și guvernamental.
Conform datelor oficiale ale Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, 63% dintre femeile din R. Moldova au suferit în viața lor de o formă sau alta de violență (psihologică sau fizică) din partea partenerului de cuplu. Potrivit acelorași statistici, stereotipurile și atitudinile patriarhale au împiedicat multe femei să obțină egalitate în drepturi în toate sferele. Acestea au influențat alegerea profesiei și, în consecință, au cauzat segregarea de gen în angajare și formarea unei diferențe salariale între bărbați și femei. În timp ce femeile sunt plătite în mediu cu 13% mai puțin decât bărbații, diferența salarială variază între 0,3% în domeniul educațional, și crește până la 41% în sectorul financiar. Spre comparație, diferența medie de salarizare bărbați-femei în România e de doar 3% – cea mai joasă din Europa. Situația e similară și în cadrul conducerii de stat, unde doar 22,8% dintre deputați sunt femei.
R. Moldova a avut mereu șefi de stat și guverne incompetenți (cu foarte mici excepții), iar acest lucru nu e de mirare și pare chiar normal, luând în considerare că noi, moldovenii, suntem un popor tânăr care, până în ’91, a fost lipsit cu desăvârșire de posibilitatea de a lua independent decizii, a face greșeli din care să învățăm, și a ne hotărî independent soarta. Mai mult ca atât, dacă e să ne referim și la calitatea educației, care se reduce de la un an la altul, în contextul în care actualul președinte a promis chiar și anularea examenului de bacalaureat, nu este de mirare că astfel de incompetenți (cu titlul de doctor în economie) ajung să ne reprezinte pe plan internațional.
Până la urmă, conducerea unui stat este oglinda poporului care a ales-o. În aceste aproape trei decenii de independență, noi, moldovenii, pe lângă faptul că ne aflăm într-o căutare constantă a propriei identități și definire a limbii pe care o vorbim, continuăm să călcăm cu regularitate pe aceeași greblă, schimbând un parlament și un președinte corupt, pe unul și mai murdar, și mai corupt, parcă pedepsindu-ne pe noi înșine pentru propria prostie.
Acest an a fost și continuă să fie un test pentru întreg globul. Pandemia de COVID-19 a demonstrat că lumea, inclusiv cele mai mari puteri și economii, sunt fragile în fața unei calamități de proporții, că lucrătorii medicali trebuie să fie cei mai bine remunerați într-un stat – fapt respectat în multe țări dezvoltate, nu și la noi. Anume în această perioadă, mai important ca oricând, un management eficient la toate nivelele statului devine crucial și de o importanță vitală pentru evoluția de viitor a societății și economiei în ansamblu.
În acest context, anume liderii de state femei au dat dovadă de cel mai eficient management al situațiilor excepționale, în care cifrele de noi infectări au fost ținute sub control, iar comunicarea cu publicul a fost extrem de organizată și pozitivă. Astfel, cercetătorii de la Universitățile din Liverpool și Reading (Marea Britanie) au efectuat o comparație între țările cu lideri de stat bărbați versus femei, analizând statele cu caracteristici similare bazate pe astfel de parametri precum PIB, numărul populației, densitatea populației urbane, proporția persoanelor în etate, cât și cheltuielile anuale din sistemul de sănătate pe cap de locuitor (sursa Euronews). Ca rezultat, s-au ales cei mai apropiați vecini pentru fiecare țară, astfel comparându-se Noua-Zeelandă (lider femeie) și Irlanda (lider bărbat), Germania (femeie) și Marea Britanie (bărbat), Serbia (femeie) și Israel (bărbat), respectiv Bangladesh (femeie) și Pakistan (bărbat). În toate cazurile, țările conduse de femei au avut numere (în unele comparații net) inferioare de cazuri și decese cauzate de COVID-19.
Alte țări, conduse de femei președinți sau prim-miniștri, precum Danemarca, Finlanda, Norvegia sau Taiwan au ținut și ele cifrele la un prag minim. Desigur că națiunile care și-au ales femei în funcții cheie sunt preponderent dezvoltate social și economic, au un nivel înalt al educației și sunt mult mai disciplinate în situații de criză, însă trebuie să nu uităm că și state la fel de dezvoltate precum Suedia, SUA sau Marea Britanie, care au scăpat dramatic situația de sub control, sunt cu precădere conduse de președinți sau premieri bărbați.
Spre final, pentru a nu vă mai obosi cu statistici și date oficiale, care spre bucuria mea nu pot fi cumpărate, vreau să concluzionez că Moldova are o șansă în acest an tumultuos de a-și schimba viitorul spre unul mai luminos (nu-l voi numi prosper), dacă moldovenii vor merge masiv la vot, iar înainte de a merge la secțiile de votare, vor sta și vor chibzui, cel mai bine privindu-și copiii în ochi, care dintre candidați are calitățile liderilor menționați mai sus și încă nu i s-a dat o șansă normală de a face o diferență. Pentru că, în Moldova, la ora actuală, există un astfel de lider. Eu îmi doresc acasă un lider de stat femeie, pentru că „bărbații lideri” de până acum au demonstrat cu desăvârșire, în repetate rânduri, că anume ei sunt sexul slab în acest stat.
Mihail Balanici, Germania
