De ce am plecat de acasă? De ce (NU) voi mai reveni? (3)
Echipa Diaspora-ZdG a lansat o mini-serie în care va povesti despre deciziile membrilor săi de a pleca din R. Moldova, despre cum a fost adaptarea într-o altă ţară, la un alt mediu, cu alţi oameni. Totodată, vom vorbi despre ce ne-ar motiva să revenim acasă sau despre ce ne opreşte de la această revenire.
Părinții mei nu au muncit nicicând peste hotare. Noi am avut norocul ca, la orice sărbătoare, să fim toți în sânul familiei. Eu nu am visat vreodată să vizitez depărtări precum Marele Canion spălat de fluviul Colorado în SUA. Prietenul meu, după ce a terminat studiile, a plecat în Franța, unde muncea de mulți ani mama sa. Eu și atunci nu am îndrăznit să mă gândesc că aș putea vedea Turnul Eiffel. Chiar și atunci când eram în avion, nu realizam că urmează ceva ce pentru mulți e doar un vis.
Acum, mă gândesc că am fost atât de inhibată în visurile mele pentru ţări străine, deoarece părinții acasă și profesorii la şcoală ne-au convins ferm că patria noastră e Moldova, că cea mai frumoasă și cu cei mai buni oameni e ţara mea. Trăiam modest și nu mă gândeam prea mult la lucruri imposibile. Eu nu simţeam nevoia de a cunoaşte alte orizonturi. Nu am plecat de acasă ca să caut o viață mai bună sau să fiu în vogă. Eu doar mi-am urmat jumătatea. Am ieșit din crusta mea atunci când m-am trezit printre diverse naționalități, oameni de diferite culori, atunci când vorbeau în jurul meu diferit, nici în română, nici în rusă.
În primul an, plângeam seară de seară. Dorul de părinți, de casă, dorul de limba mea îmi răpunea sufletul. Mereu îmi spuneam că nu mai e mult și vom reveni acasă. Anii, însă, treceau neobservați. A venit sora, apoi fratele. Părinții ne vizitează. Ne-am cumpărat casă, masă, dar tot cu gândul că oricând le putem vinde, ca să plecăm acasă. Totuși, în cinci ani de străinătate aspirația de revenire scade. Familia se mărește. Se lărgește cercul de prieteni. Aici am regăsit mulți dintre colegii de la liceu și facultate. Zilnic urmărim știrile de acasă. Urmărim mai multe posturi de televiziune pentru a compara informaţiile și a scoate o concluzie. Iar ceea ce vedem taie și mai mult din aspirațiile noastre. Sper că, la un moment dat, va fi un impuls, în urma căruia miile de moldoveni vor reveni acasă cu experienţele acumulate. Împreună vom construi din temelii o Moldovă sănătoasă. Eu cred sincer în asta, deși e naiv. Refuz categoric să mă gândesc că revenirea definitivă poate fi un vis.
Citiți și celelalte texte din această serie:
De ce am plecat de acasă? De ce (NU) voi mai reveni?
De ce am plecat de acasă? De ce (NU) voi mai reveni? (2)
Ecaterina ŢURCAN HACINA, Franţa
