Refugiată din Ucraina: „Nimic nu mai depinde de noi. Trebuie să fim oameni în orice condiții și să ne ajutăm reciproc”
Halîna Hetmațeva, refugiată din Ucraina, a ajuns la Chișinău imediat după începutul războiului, acum trei ani. După o viață în care a muncit în școală, educând generații de copii, refugiul nu a fost o decizie simplă. La Odesa, acolo unde a trăit o viață, i-au rămas prietenii, discipolii, locuința de lângă port. La Chișinău o așteptau mai multe încercări, în schimb, știa că aici viața e pașnică. În cei trei ani de viață în R. Moldova, Halîna spune că a cunoscut cât de minunați sunt oamenii de aici, cât de profesioniști sunt medicii și cât de frumoasă e viața atunci când războiul nu țintește în tine.
La sfârșitul săptămânii trecute ne-a contactat Halîna Hetmațeva, o femeie de 75 de ani, care până la începutul războiului a fost profesoară la o școală din orașul Odesa. „Sunt refugiată din Ucraina. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut, m-au ajutat, m-au tratat aici, în R. Moldova. Timp de trei ani, nu am cunoscut aici decât atitudine blândă, binevoitoare în raport cu mine, care, de fapt, sunt o străină pentru toți. Am 75 de ani, sunt singură și pentru mine a fost un mare șoc să fiu diagnosticată aici, departe de casă, cu o maladie oncologică. Am devenit pacienta secției nr. 1 Hematologie a Spitalului Oncologic. Irina Mocanu este doctorița care mă tratează. Recunoștința mea pentru ea nu are margini. De fapt, în această secție, fiecărui angajat trebuie să-i adresez cuvinte de recunoștință. Toți sunt oameni deosebiți. Ei creează o atmosferă deosebită. Toți se comportă cu tine de parcă ai fi un om deosebit de prețios. E o atmosferă de familie. Eu, când aflasem diagnoza, eram descurajată total. Am trecut opt cure de chimioterapie. Acum boala e în remisie”, povestește Halîna.
„Ar putea să nu-mi poarte atâta de grijă, că sunt o bătrână străină pentru ea”
Femeia spune că și doctorița ei de familie este una excepțională. Este vorba despre Ludmila Carpova de la Centrul de Sănătate nr. 12 din sectorul Rîșcani. „Ar putea să nu-mi poarte atâta de grijă, că sunt o bătrână străină pentru ea, dar ea, probabil, nu știe a lucra altfel decât cu suflet, cu multă înțelegere și bunăvoință”, continuă femeia, amintind despre alt caz ce i s-a întâmplat de când s-a refugiat în R. Moldova, caz tot de sănătate legat.
„Vara trecută am căzut, mi-am fracturat o mână, am avut fractură cu deplasare. Vă imaginați ce înseamnă viața unei femei vârstnice, singure, cu o mână fracturată, imobilizată în ghips? M-au luat la Spitalul de urgență. Acolo mi-a ajutat medicul ortoped Melnic. E un medic deosebit. Fără intervenție chirurgicală mi-a îndreptat fractura, mi-a fixat mâna în ghips și eu peste o lună eram deja aptă de muncă”, spune Halîna Hetmațeva, refugiată din Ucraina.
Impresia Halînei despre R. Moldova este redată cu multă bucurie. „Aici am întâlnit foarte mulți oameni primitori… La vârsta de 75 de ani nu e deloc simplu să-ți faci prieteni, dar eu am reușit să-mi fac prieteni aici, în țara în care mă simt foarte bine. Toți mă susțin. Eu sunt singură și prieteniile sunt de mare valoare în astfel de cazuri. Nu știu cum să-mi exprim recunoștința față de R. Moldova și față de oamenii de aici, care au făcut și mai fac atât de multe pentru mine. În trei ani, de când am fugit de război, niciodată nu am văzut, nu am simțit o atitudine răuvoitoare față de mine. Doar ajutor, doar vorbe bune, doar înțelegere”, spune Halîna cu multe emoții și recunoștință.
„Orice se poate întâmpla, pentru că Odesa este atacată întruna”
O întreb cum află noutățile de acasă, cum, din ce surse se informează despre războiul din țara sa. Halîna spune că la Odesa i-a rămas un frate și cu el discută deseori la telefon, mai ales despre război. „Vecinii mei sunt toți pe loc, eu am lăsat o cheie, dacă se întâmplă ceva. Locuiesc aproape de port și te poți aștepta la orice – geamuri sparte, pereți dărâmați. Orice se poate întâmpla, pentru că Odesa este atacată întruna. Am și o bună prietenă, am muncit împreună la școală, și ea îmi spune ce se mai întâmplă prin școală, cum se mai descurcă la ore. Aici nu am televizor, mă informez doar din surse online. E dificil, pentru că toată informația trebuie analizată, selectată, căci se spun multe neadevăruri. Uneori, nu-i atât de simplu să determini unde e adevăr și unde e fals. Zi de zi, analizez tot ce se întâmplă și înțeleg că nimic nu mai depinde de noi. Trebuie doar să înțelegem și să fim oameni în orice condiții, să fim oameni și să ne ajutăm reciproc”, mai spune Halîna.
Pentru conformitate, A.G.
