Preotul Anatolie Cristea: „Mereu m-am întrebat: oare ce se ascunde în adâncuri?”
Părintele Anatolie Cristea, de baștină din raionul Cantemir, în prezent paroh al Bisericii din satul Bădicul Moldovenesc, Cahul, ne-a scris la redacție despre zăcămintele din zona de sud a țării. „Mi-a încântat ochiul tot ce e la suprafață, dar mereu m-am întrebat: oare ce se ascunde în adâncuri?” spune părintele, demonstrând că de ani de zile încearcă să dezvăluie bogățiile naturale ale baștinei sale.
Vedeți în continuare scrisoarea acestuia.
Sunt născut în raionul Cantemir și mai toată viața am trăit în limitele acestei unități teritorial-administrative. Doar serviciul militar și studiile m-au îndepărtat temporar de baștină. Chiar și atunci, nu pierdeam nicio ocazie de a fi la curent cu realitățile de la baștină. Întotdeauna am admirat frumusețea locurilor natale – câmpii, dealuri, livezi, podgorii, păduri, ape. Mi-a încântat ochiul tot ce e la suprafață, dar mereu m-am întrebat: oare ce se ascunde în adâncuri?
Artezienele de la Gotești-Flămânda
Această curiozitate mi-a trezit-o faptul că undeva, la marginea satului Gotești-Flămânda, satul meu de baștină, există o arteziană (lumea îi zice „borovaie”) care datează din 1954, după ce rușii, la distanță de vreun kilometru de malul Prutului, căutând petrol, au găsit… apă. Se zice că ar fi vorba de un râu subteran. Nu știu ce o fi în adâncuri, dar știu sigur că apa e foarte moale, speli cu ea orice haină fără săpun și fără detergenți, iar spuma formată în urma căderii arde cu flacără albastră.
La vreo doi kilometri nord-vest, tot pe malul Prutului, era până pe la începutul anilor ’90 ai secolului trecut o altă arteziană, căreia localnicii îi ziceau „gheizer”. Spun că era, deoarece în urmă cu vreo treizeci și ceva de ani, a fost detonată la indicația lui Călin Botică, director de sovhoz la acea vreme. Motivul detonării a fost „tare”, exact ca și betonul utilizat la blocarea izvorului – chipurile, oamenii care se duceau la „gheizer” furau… pătlăgele. Și asta în situația în care în baltă, în lunca Prutului, se pierdeau sute de tone de roșii. Apa de la „gheizer” era diferită de cea de la „borovaie”. Avea un miros specific, un pic deranjant, dar care după câteva minute nu mai supăra pe nimeni. Apa era moale și avea efecte curative deosebite. Pe când eram copil, plin de zgârieturi, julituri sau bube, după băile cu acea apă, toate se tămăduiau. Mi s-a întâmplat așa de mai multe ori. Și multă altă lume venea aici la tratament. Și iarna, oricât de ger ar fi fost afară, lumea făcea acolo băi, căci jetul de apă, foarte puternic, curgea într-un tub de vreo trei metri cubi. Și iarnă, și vară, lichidul avea în jur de patruzeci de grade. Se pare că am fi putut încălzi Goteștii fără a utiliza carburanți. Acestea să fi fost adevăratele păcate ale acelei ape termale?
Gazele naturale de la Suhat
Tot pe timpul sovieticilor, lângă satul Suhat, la vreo treizeci de kilometri sud-est de centrul raional Cantemir, fuseseră descoperite gaze naturale. Chiar din start se răspândise zvonul că rezervele sunt mici și că nu ar avea rost explorarea acelor zăcăminte. Dar, în toamna anului 2024 am constatat niște ciudățenii legate de aceste zone, câteva la număr în zona localității în care a copilărit regretatul prozator Haralambie Moraru. Astfel, într-o duminică, după slujbă, am mers în aceasă localitate împreună cu Mihai Dănălachi, fost fotoreporter la ziarul raional „Calea Luminoasă”, devenit apoi „Vatra”. De la Bădicul Moldovenesc, Cahul până la Suhat sunt vreo douăzeci de kilometri. Parcurgându-i, am tot vorbit cu Mihai, bunul meu amic și fost coleg de ziar, despre sondele la care voiam să ajungem. „În 1999, venise să inspecteze aceste locuri Petru Lucinschi, președintele de atunci al R. Moldova. În delegație am nimerit și eu, în calitate de reprezentant al presei locale. Toate sondele erau păzite de militari ruși înarmați cu automate Kalașnikov. Am vrut să fac niște poze, dar refuzul militarilor m-a uimit și mă nedumerește și în prezent. „Tolico s razreșeniem Moskvî”, îmi povestea Mihai. Sincer să fiu, nu-mi prea venea să cred celor spuse de el, dar, ajunși în Suhat, am rugat pe cineva care-i responsabil de sonde să meargă să ni le arate, dar a refuzat, invocând că nu-și dorește să aibă probleme. Ne-a explicat cum să ajungem acolo, dar nu înainte de a insista ca nu cumva să atingem vreun robinet. Tot la Suhat am aflat că respectivele sonde ar fi conectate la rețeaua „Gazprom”…
Valeriu Mititelu locuiește în orașul Cantemir. Este născut în 1949 și este fost căpitan în armata sovietică. Vorbind cu el despre problema gazului de la Suhat, mi-a mărturisit următoarele: „Încă la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Vitalie Usturoi, pe atunci deputat în Parlamentul de la Chișinău, s-a interesat de zăcămintele respective, implicând și specialiști din afară. Atunci, un reprezentant al Rusiei s-a întrebat nedumerit: „A togda Rossia comu budet prodavati gaz?” Această întrebare a și însemnat, de fapt, finalul investigațiilor pornite de Vitalie Usturoi.
Zăcămintele de cărbune de la Balaban
Tot Valeriu Mititelu mi-a zis că în preajma localității Balaban, raionul Cahul și Baimaclia, raionul Cantemir, la o adâncime de doar șaptezeci de metri, avem și zăcăminte de cărbune.
La 02 ianuarie 2025 m-am întâlnit cu Ion Jorovlea, născut la 1960 în satul Gotești. Acesta a lucrat mulți ani în laboratoarele Institutului de fizică și geodezie și mi-a confirmat spusele lui Mititelu, precizând că toate astea continuă să fie un secret al Moscovei. Tot Jorovlea mi-a spus că a deținut și pașaportul tehnic al gheizerului, dar acesta a dispărut în mod misterios din arhivele Primăriei Gotești. Mă înspăimântă gândul că Jorovlea ar putea avea perfectă dreptate.
Tot la începutul anului 2025, am discutat la această temă cu Nicolae Tudose din Andrușul-de-Sus, Cahul, fost deputat, votant al Declarației de Independență, care recunoaște că a auzit și el despre enigmele zăcămintelor naturale din sudul R. Moldova. Domnul Tudose, vorbeam cu el la telefon, mi-a propus ca un exemplar al articolului ce urma sǎ-l scriu, în variantă „hârtie”, sǎ-l prezint şi la Ambasada României de la Chişinǎu. Nu l-am întrebat de ce, dar, cred eu, fostul deputat știe de ce…
În context, îmi amintesc de o constatare geofizică în care se arată că la Văleni, Cahul avem zăcăminte de petrol, țiței, care se prelucrează la… Comrat. De ce oare se prelucrează acolo și nu la Cahul, bunăoară?!
Tot în contextul acesta, vreau să mai zic că la Gotești, la intersecția traseului Chișinău-Cahul cu drumul ce duce spre Flocoasa, de ani buni, pâlpâie o flacără venită din adâncuri. Cu ceva ani în urmă, în preajmă, cineva de la ecologie și-a ridicat acolo o casă. Acum, în finalul acestor rânduri, mă întreb: guvernarea noastră de la Chișinău posedă sau nu o informație detaliată și veridică despre zăcămintele naturale din subteranul R. Moldova?!
Preot Anatolie Cristea, paroh al Bisericii din Bădicul Moldovenesc, Cahul
