Dependența de telefoane explicată de specialist
După publicarea în numărul din 23 ianuarie a articolului „Părinții pierd lupta pentru copiii lor”, Dan Erușevschi, specialist în tratamentul dependențelor, ne-a oferit o explicație privind dependența copiilor de telefoanele mobile: cât de nocivă e și cum poate fi tratată? Vedeți mai jos explicațiile acestuia.
„Dependența de telefoane este un fenomen frecvent întâlnit în societate. Dacă e să vorbim în termeni științifici, această dependență reprezintă o tulburare de comportament adictiv, adică nesănătos. Dacă narcomania e o tulburare de consum de substanțe, aceasta e o tulburare de comportament adictiv. Principiul e același. Ca și în cazul dependenței de droguri, după consum, cantitatea de dopamină, de endorfină, cantitatea tuturor neurotransmițătorilor care ajung la creier, are acțiune puternică. Persoana care simte odată așa ceva nu mai sesizează alte plăceri în viață dacă acestea produc o cantitate mult mai mică de dopamină. În astfel de cazuri, persoana nu mai poate savura viața fără droguri, devenind dependentă de stupefiante. Exact așa se întâmplă și în cazul dependenței de telefoanele mobile, deoarece acestea sunt un stimul foarte puternic pentru creier în raport cu situațiile obișnuite din viață, cum ar fi comunicarea cu o persoană apropiată, o plimbare prin parc, o zi petrecută la plajă sau oricare alte activități normale, firești. Acestea, de obicei, își pierd din importanță, din farmec, din culoare, deoarece nu stimulează creierul atât de tare precum un telefon mobil. Toate informațiile de pe Facebook, de pe TikTok, oferă un stimulent puternic pentru creier.
Într-o perioadă redusă de timp, creierul se acomodează la aceste stimulente, exact ca și în cazul drogurilor. Consumul de telefon reduce numărul receptorilor din creier, iar restul lucrurilor devin neinteresante: comunicarea, plimbarea, mâncarea… Copilul nu mai vede sens în niște activități firești, deoarece ele nu pot stimula creierul în aceeași măsură.
Care ar fi soluția? Prima și cea care poate fi eficientă constă în reducerea expunerii copiilor la acești stimuli extrem de puternici și substituirea treptată a acestora cu niște activități firești, corespunzătoare vârstei, cum ar fi sportul, plimbarea în parc, comunicarea cu prietenii, înotul. Dacă se reduce din expunerea constantă la telefonul mobil și copiii sunt implicați în alte activități, cu timpul, creierul se va adapta la stimulenții firești, care iarăși i-ar putea aduce plăcere. Asta s-ar întâmpla doar dacă s-ar reduce expunerea abuzivă la dispozitive electronice. Acest proces se numește homeostază (procesul de autoreglare prin care sistemele biologice mențin stabilitatea în timp ce se adaptează). Copilul trebuie să ajungă la acest echilibru și într-o bună zi, o plimbare în aer liber ar putea să-i aducă plăcere. Dacă într-o bună zi copilul ar descoperi sens în alte activități, acestea, la nivel biologic, ar satisface necesitățile sale în dopamină sau endorfine.”
